Binecuvântare arhierească la hramul Mănăstirii Slatina

De marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la  Mănăstirea Slatina. Oficiată în sobor arhieresc, pe o scenă special amenajată în faţa sfântului locaş, slujba hramului a fost prilej de revedere pentru credincioşii din satele şi oraşele învecinate cu mănăstirea.

Oaspeţi de seamă la sărbătoarea hramului Mănăstirii Slatina au fost stareţii şi maicile stareţe din mănăstirile Bucovinei. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.

Numeroşi credincioşi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, iar la finalul Sfintei Liturghii, au ascultat cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, care a amintit că locaşul monahal a fost păstorit o vreme de părintele Petroniu Tănase: „Cunosc Mănăstirea Slatina de când era aici stareţ părintele Petroniu Tănase, Dumnezeu să-l ierte! Era un bun cântăreţ şi un bun slujitor care a format aici, la Mănăstirea Slatina, un grup destul de mare de cântăreţi bisericeşti, dintre care unii au rămas în mănăstire, iar alţii au plecat la parohii. De asemenea, aceşti brazi şi tuia au fost plantaţi când era el aici stareţ. Frumoase vremuri, până când a venit decretul prin care s-au scos călugării şi maicile din mănăstiri. Aici la Slatina, au rămas în urma decretului câteva maici bătrâne. Majoritatea mănăstirilor au rămas atunci goale, pustii, iar preoţii din mănăstire mergeau dintr-un locaş în altele ca să slujească cu rândul şi să citească pomelnicele”.              

La final, toţi închinătorii au luat parte la agapa pregătită de obştea Mănăstirii Slatina.

Mănăstirea Slatina este ctitoria voievodului Alexandru Lăpuşneanu. A fost construită din piatră brută, între anii 1552-1564. După cronica vremii, sfinţirea locaşului a avut loc în 14 octombrie 1558. Voievodul ctitor a adus în mănăstire capul Sfântului Grigorie Teologul, aşezat în prezent pentru închinare în latura stângă a Sfântului Altar. Mănăstirea Slatina a trecut prin vremuri foarte grele: în timpul Primului Război Mondial a fost transformată în spital, unde călugării în vârstă îngrijeau răniţii, în timp ce călugării tineri slujeau ţara pe front. În 1932, sub domnia regelui Carol al II-lea, IPS Mitropolit Pimen decide şi împlineşte refacerea Mănăstirii Slatina, aducând-o la forma şi valoarea ei iniţială. Astăzi, Mănăstirea Slatina este aşezare monahală de maici, stareţă fiind stavrofora Filoteea Mirăuţi.