„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Cântecul şi portul popular, prezentate copiilor din Botoşani
Copiii prezenţi la Şcoala de vară „Vacanţa micului creştin”, organizată de Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoşani, au avut prilejul să asiste la un atelier despre cântecul şi portul popular. Invitatul special a fost cântăreaţa de muzică populară Brânduşa Covalciuc-Ciobanu.
La Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din Municipiul Botoşani, copiii participă în perioada 1 iulie - 30 august 2019 la Şcoala de vară „Vacanţa micului creştin”. Acesta e un prilej plăcut de a petrece două ore pe zi, de luni până vineri, într-un mod constructiv, învăţând ceva util şi legând noi prietenii. În prezent sunt înscrişi 216 copii, cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani. Pe parcursul a patru săptămâni, sub coordonarea a 45 de profesori, educatori şi învăţători desosebiţi şi 35 de elevi de liceu - supraveghetori, participanţii sunt antrenaţi în diferite activităţi (dezvoltare personală, jocuri interactive, sport, limbi străine, muzică, vizite la muzeu ş.a.). Miercuri, 24 iulie, copiii s-au bucurat de un program cu totul aparte în cadrul unui atelier despre cântecul şi portul popular. Tinerii au avut în mijlocul lor un invitat special, în persoana cântăreţei de muzică populară Brânduşa Covalciuc-Ciobanu.
„Cântecul realizează o simbioză cu peisajul românesc”
Împreună cu Teodor Gireadă şi Teodora Grumeza, elevi ai Liceului de Artă „Ştefan Luchian” Botoşani, Brânduşa Covalciuc-Ciobanu a bucurat timp de două ore copiii prin intermediul cântecelor populare. După ce s-a prezentat, Brânduşa Covalciuc a vorbit copiilor despre satul românesc, despre cântecul şi portul popular, a interpretat câteva cântări populare cunoscute de copii, apoi a prezentat piesele costumului naţional. Au urmat cântecele interpretate de Teodor Gireadă. De asemenea, acesta a încântat auzul copiilor cântând din caval, fluier şi ocarină. După pauză, Teodora Grumeza, alături de elevii supraveghetori voluntari, a susţinut un miniconcert de cântări folk. „Biserica şi Şcoala au avut şi trebuie să aibă în continuare un rol important în conservarea şi transmiterea spre generaţiile viitoare a acestor comori de suflet românesc. Portul spiritualizează trupul, iar cântecul realizează o simbioză cu peisajul românesc. Jocul este o bucurie gratuită, o comuniune, produsul unei inspiraţii personale şi comune de fiecare clipă. Portul şi jocul formează împreună un tot unitar, marcat de armonie, strălucind în lumina soarelui, a soarelui interior, a veseliei şi a atenţiei reciproce în comuniune. Atâta vreme cât Dumnezeu este în sufletul nostru, cu siguranţă este prezent şi în cântec. Indiferent dacă în tematică se face referire la Dumnezeu sau nu, folclorul, cu tot ceea ce ţine de el, face parte dintr-o tradiţie sfântă şi reprezintă identitatea acestui neam care a fost izbăvit din atâtea nevoi de către Bunul Dumnezeu, de-a lungul timpului. Ca să păstrăm tradiţia, trebuie să o cunoaştem sau să o facem cunoscută. Mai ales cei tineri trebuie să simtă şi să înţeleagă că au nevoie de tradiţii pentru a-şi conserva esenţa morală şi spirituală, pentru a avea un loc în care să-şi păstreze rădăcinile şi în care să se întoarcă de fiecare dată pentru a răspunde la întrebarea de unde venim, cine suntem, cum arătăm de fapt”, a precizat Brânduşa Covalciuc-Ciobanu.
Valorile care riscă să se piardă în negura timpului
Cântecele plămădite în sufletele ţăranilor români, dar şi costumele muncite încă în stilul tradiţional, la fel ca acum câteva sute de ani, sunt repere clare că românul nu se schimbă odată cu trecerea timpului, ci, dimpotrivă, luptă pentru perpetuarea acestor valori. „Cântecele noastre sunt de fiecare dată încărcate de mesaje şi metafore, sunt vesele mare parte dintre ele, transmiţând, totodată, o energie extraordinară celor care le ascultă.
Satul românesc este vatra în care s-a plămădit, s-a păstrat şi s-a promovat conştiinţa naţională şi eclesială românească. În decursul timpului, satul românesc s-a organizat şi s-a dezvoltat în felurite moduri, cultivând virtuţile poporului român: hărnicia, dărnicia şi ospitalitatea. Cântecul, dansul popular, costumul naţional sunt valori inegalabile şi incontestabile care riscă să se piardă în negura timpului dacă nu conştientizăm importanţa lor.
Omul de la sat vede prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în toate. El se roagă lui Dumnezeu pentru cele din gospodăria lui. Vede pe Dumnezeu în taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevărat rai”, a adăugat interpreta de muzică populară. Evenimentul s-a încheiat cu o horă mare, în care s-au prins, alături de Brânduşa Covalciuc-Ciobanu, toţi copiii, profesorii, elevii supraveghetori şi părinţii. (Pr. Petru Fercal, misionar protopopesc)
Brânduşa Covalciuc-Ciobanu: „Am o familie şi o meserie frumoase”
Îndrăgita interpretă Brânduşa Covalciuc-Ciobanu s-a născut în prima zi de primăvară a anului 1964. De la părinţi a deprins dragostea pentru folclor, pentru muzică şi pentru portul popular. Erau mândri de copila lor. Învăţa bine, era premiantă şi nu îşi făceau griji că nu vor avea cu ce o purta prin şcoli, să o vadă doctoriţă. Numai că fata care copilărise în Broscăuţii Botoşanilor voia să se facă tămăduitor de suflete, să aline durerile şi să aducă voia bună, bucuria şi vestea de pace. În 1977, pe când avea 13 ani, profesoara ei a trimis-o la Târgu Jiu, la un festival de muzică. A obţinut trofeul. După ce a câştigat şi premiul I la „Cântarea României”, fiind remarcată de specialişti, a fost îndrumată către Şcoala de Muzică. La Şcoala de Muzică din Botoşani, unde avea să ajungă, a avut parte de îndrumarea profesoarei Maria Cojocaru, cu care va studia canto. În clasa a X-a dă concurs pentru a intra în Orchestra Profesionistă „Rapsozii Botoşanilor”, unde va evolua alături de artişti de renume, sub îndrumarea lui Ioan Cobâlă. „Am o familie şi o meserie frumoase. Sunt un om împlinit. Scena este locul unde mă regăsesc cel mai bine”, a mai spus Brânduşa Covalciuc-Ciobanu, cântecele ei aducând alinare dorurilor de copii, de părinţi, de ţară, de casă!