Concursul „Să redescoperim scrisoarea“ şi-a desemnat câştigătorul

Concursul s-a adre­sat persoanelor de orice vârstă şi s-a desfăşurat în peri­oa­da 14 noiembrie - 2 decembrie 2016. Pentru a participa, a­cestea au fost nevoite să com­pu­nă o scrisoare, scrisă de mâ­nă, şi să o depună în urna de la recepţia colegiului sau să o trimită prin poştă. Ca să venim în ajutorul lor, au fost acordate câteva indicii după care s-au putut orienta: cum l-au cunoscut pe Moş Nicolae, un moment din viaţă în care l-au simţit a­proape, darul care a adus cea mai bogată bucurie, relatări din tainele cu Moş Nicolae sau po­vestea prieteniei cu acesta. Scrisorile au fost analizate de patru membri ai Colegiului „Sfân­tul Nicolae“, conform ba­re­mului şi exigenţelor prestabilite, fiecare scrisoare primind un anumit punctaj.

Prin acest concurs am încercat să trezim în inimile oame­ni­lor emoţiile şi trăirile lor din trecut avute cu acest sfânt special al copilăriei şi să-i încura­jăm să împărtăşească şi alto­ra aceste trăiri. De aceea, am în­cercat să facem aceasta sub for­mă de concurs, să existe o anumită motivaţie. Şi cum Moşul nu rămâne niciodată dator, autorul celei mai bune scrisori a fost răsplătit cu un E-book Reader. Premierea s-a făcut în cadrul evenimentului „Seară de poezie şi tradiţii de Cră­ciun“, în data de 7 decembrie. Toto­dată, scri­soarea a fost citi­tă în faţa pu­blicului numeros ce a participat la acest eveniment. Din cele 15 scrisori aflate în concurs, cea mai bună s-a do­­­vedit a fi cea tri­misă de Flo­rentina Anei, stu­den­tă în ca­drul Facultăţii de Psi­hologie şi Ştiinţe ale Edu­ca­ţiei din Iaşi, care a explicat pu­bli­cului de ce s-a hotărât să se în­scrie în concurs şi ce a determinat-o să fo­lo­sească abordarea din scrisoare.

În cele ce urmează, am surprins câteva rânduri din aceas­tă scrisoare:

„Dragă Moş Nicolae, nu ştiu de ce, dar nu am nici o amintire cu tine, practic nu ştiu ce să-ţi scriu. Ştiu că am greşit, că deşi am crezut cu toată inima în tine, a fost pentru puţină vre­me, când eram copil. Dacă am avut vreo amintire cu tine, timpul a avut grijă, a şters totul. Tot ce-mi amintesc este sufe­rin­ţă. Poate eram prea mic pen­tru ea şi prea mare ca să te în­tâlnesc, însă suferinţa nu în­treabă vârsta, în timp ce ne­pu­tinţa o face cu îndrăzneală, neputinţa de a schimba ceva, de a crede.

Îmi amintesc că nu cârteam când vedeam că alţi copii pri­mesc cadouri şi eu nu. Credeam în tine ca un naiv, în timp ce tu nu veneai. De fapt, eu nici nu-mi doream cadouri de la tine şi nici dulciuri. Mă rugam să-mi oferi iubire şi armonie în familie, să înceteze certurile şi toate lacrimile să se oprească. M-am rugat neîncetat, dar cred că păcatele din jurul meu şi slăbiciunea în credinţă erau mai puternice decât inocenţa unui copil, căci nu am primit răs­puns. ş…ţ Acum sunt mare, dar c­red în tine mai mult decât o­di­nioară căci acum iubesc.“ (Cris­tian Ştefan Irina, membru al Co­legiului „Sfântul Nico­lae“ şi organizator al concursului)