„Dacă Biserica nu va fi mărturisitoare în continuare, înseamnă că aproape este sfârşitul“

Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a fost sărbătorit miercuri la Mănăstirea Putna prin Liturghie arhierească. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Slujba Sfintei Liturghii a fost urmată de un concert de colinde ce s-a desfăşurat în curtea aşezării monahale şi care a fost susţinut de mai multe coruri din zona Bucovinei.

Obştea Mănăstirii Putna l-a avut în mijlocul ei miercuri, la pomenirea Sfântului Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, pe PS Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, care a slujit Sfânta Liturghie în biserica aşezării monahale. Răspunsurile la strană au fost date de corul de călugări al mănăstirii.

În cuvântul de învăţătură, PS Părinte Damaschin Dorneanul a subliniat că menirea Bisericii este aceea de a fi mărturisitoare şi martor al Mântuitorului Iisus Hristos: „Îl pomenim pe cel ce este început al mucenicilor - Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. De la el a pornit izvorul viu, până în zilele noastre, al mărturisitorilor, al martorilor Domnului nostru Iisus Hristos. Pe el l-a avut şi Sfântul Gheorghe Mucenicul, şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, în minte şi în inimă, atunci când şi ei au fost puşi în faţa faptului de a da mărturie pentru Dumnezeu sau a se lepăda de Dumnezeul cel adevărat. Aşa cum el, Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, a făcut în vremea lui. Venind şi mai aproape de vremea noastră, şi rugăciunile Sfântului Arhidiacon Ştefan au fost cele care l-au ajutat şi pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, atunci când şi el a fost pus în faţa faptului de a fi martor, de a da mărturie pentru Dumnezeul în care credea, în faţa celor care-L batjocoreau. Şi nu cred că greşesc dacă spun că şi slăvitul Voievod Ştefan, un alt fel de mucenic, tot martor al Dumnezeului celui Viu în pământul binecuvântat al Moldovei, tot pe Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan l-a avut ca pildă şi ca însoţitor în rugăciune. Toată ceata sfinţilor mucenici care împodobesc nu doar calendarele noastre, ci mai ales cerurile Dumnezeului celui Sfânt l-au avut ca începător, ca obârşie a mărturisirii lor pe Sfântul, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Oare a trecut vremea mărturisirii? Când se cere a fi mărturisit Domnul Hristos? Oare numai atunci când se închid bisericile? Oare numai atunci când avem împăraţi prigonitori? Oare numai atunci când temniţele se deschid pentru cei care se numesc creştini?  Oare numai în aceste cazuri? Nu! Biserica este începătoare dintru începuturile ei şi dacă ea nu va fi mărturisitoare până la sfârşit, înseamnă că aproape este sfârşitul. Când Biserica, prin credincioşii ei, prin slujitorii ei sfinţiţi, nu mai este martor al Dumnezeului pe care spune că-L slujeşte, înseamnă că Biserica aceea va trebui să-şi înceteze existenţa, să se ia moştenirea de la ea şi să se dea altor lucrători care vor aduce roadele, cum a zis cuvântul Evangheliei din această zi“.

Pământ îmbibat cu sângele Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

La finalul slujbei, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a mulţumit Preasfinţitului pentru împreuna-rugăciune şi împreuna-slujire şi a arătat că între Sfântul Arhidiacon Ştefan şi Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt există o puternică legătură: „Mulţumim Preabunului Dumnezeu că, iată, ne-a învrednicit ca să ajungem cu pace şi bucurie la această aleasă sărbătoare, închinată Sfântului Arhidiacon Ştefan, patronul, părintele, ocrotitorul Sfântului Voievod Ştefan. Dacă vă uitaţi deasupra mormântului Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, veţi găsi chipul Sfântului Arhidiacon Ştefan, iar în tainiţa mănăstirii se află un dar lăsat nouă de Sfântul Voievod Ştefan, anume pământ îmbibat cu sângele Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Această relicvă este păstrată cu sfinţenie în mănăstirea noastră. Cum a făcut rost marele voievod de aceasta, nu ştim cu exactitate, însă bănuim că a primit-o pentru dragostea pe care a avut-o el faţă de Dumnezeu şi de Biserica Sa. Sfântul Voievod Ştefan a ctitorit, a sprijinit, a ajutat multe biserici din ţara noastră şi, cum spunea Patriarhul Bartolomeu în 2004 când a fost la Putna, a ajutat locurile sfinte din Sfântul Munte Athos. Din Sfântul Munte, mai cu seamă de la Mănăstirea Vatopedu, considerăm noi că a ajuns la Mănăstirea Putna craniul Sfântului Ghenadie, Patriarhul Constantinopolului, dar şi pământul îmbibat cu sângele Sfântului Arhidiacon Ştefan“.

Slujba Sfintei Liturghii a fost urmată de tradiţionalul concert de colinde din a treia zi de Crăciun de la Mănăstirea Putna, ce s-a desfăşurat în curtea aşezării monahale şi care a fost susţinut de mai multe coruri din zona Bucovinei.