Dublă sărbătoare la Huşi

Ieri, 29 iunie 2016, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la Huşi a fost o dublă sărbătoare: hramul catedralei voievodale şi împlinirea a şapte ani de la întronizarea Preasfinţitului Corneliu ca episcop al Huşilor.

Catedrala Episcopală din Huşi, ctitorită de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, a fost neîncăpătoare ieri pentru pelerinii sosiţi la hramul acesteia.

La Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte clericii din Administraţia eparhială, părinţi protoierei din eparhie, stareţi şi duhovnici ai mănăstirilor, slujitorii Catedralei Episcopale din Huşi, dar şi alţi clerici invitaţi. Răspunsurile la strană au fost date de corul Catedralei Episcopale din Huşi.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, a vorbit despre rolul celor doi Apostoli, Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Pavel, în răspândirea credinţei: "Cei doi Apostoli pe care îi cinstim astăzi sunt stâlpi de lumină pentru că nu numai că au experimentat taina credinţei prin întâlnirea şi vorbirea directă cu Mântuitorul Iisus Hristos, ci au adus Lumina cunoştinţei la toate neamurile începând de la Ierusalim. Prin cuvântul lor plin de putere, prin viaţa lor plină de încercări, suferinţe, dar şi de biruinţe au zidit şi au şi răspândit Biserica Mântuitorului Iisus Hristos în întreaga lume. Din misiunea şi lucrarea lor trăieşte Biserica şi există şi astăzi, pentru că nu putem să nu ne minunăm de viaţa, de faptele, de personalitatea şi minunile prin care Dumnezeu a lucrat în ei".

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Corneliu a fost felicitat cu ocazia împlinirii a şapte ani de la întronizarea ca episcop al Huşilor.

Catedrala din Huşi a fost construită de domnitorul Ştefan cel Mare în anul 1495, în cadrul curţii domneşti funcţionând de-a lungul timpului ca mănăstire şi catedrală episcopală, începând din anul 1598. Monument istoric de valoare, a fost reconstruit în secolele XVIII-XIX şi mai păstrează astăzi doar urmele temeliilor şi pisania din vremea marelui voievod. Biserica a fost avariată de cutremurul din 1692, incendiată şi jefuită în 1711 de tătari şi a fost reclădită în perioada 1753-1756 de către episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica. Lăcaşul a suferit numeroase transformări, de la ferestre în sus; în 1863 zona cornişei, în 1945 turlele, s-a adăugat în 1896 proscomidiarul, în 1910 veşmântăria şi în 1945 pridvorul cel mare. Biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu, între 1890-1891, pictură refăcută în 1945 şi în 1996.