„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
„Dumnezeu, în milostivirea Sa, priveşte la omul cel păcătos care regretă ce a făcut”
Joi după-amiază, Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost arhiplină de credincioşii veniţi din municipiu şi împrejurimi să participe la slujba Pavecerniţei Mari. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit ultima parte a Canonului alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, ce se termină cu cântarea a noua, unde pocăinţa devine un izvor al bucuriei şi al nădejdii.
La Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost oficiată joi, 14 martie 2019, slujba Pavecerniţei Mari, fiind citită în cadrul acesteia cea de-a patra parte, ultima, a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost săvârşită de IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de psalţii catedralei.
Slujba s-a încheiat cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi stăpânul vieţii mele” şi cu citirea Evangheliei, după care a urmat cuvântul de învăţătură, rostit de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: „Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea harul smereniei lui Hristos, prin care omul se vede pe sine în toată goliciunea sa lăuntrică şi-l vede pe celălalt ca om creat de Dumnezeu, ca o posibilă Maria Egipteanca - astăzi păcătoasă, mult păcătoasă, iar mâine care reuşeşte să se ridice, prin pocăinţă şi adâncimea rugăciunii sale, de pe pământ spre Cer. Dumnezeu, în milostivirea Sa, nu priveşte la omul cel păcătos, ci priveşte la omul cel păcătos care, prin stare şi cuget de pocăinţă, regretă ce a făcut, vede lumina din ochii şi din inima celuilalt şi prin aceasta nu judecă şi speră să se împlinească şi în viaţa lui cuvântul rostit de Domnul Dumnezeu în Evanghelie: «Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi»”.
Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, creaţia în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe şi cel mai extins imn liturgic din cultul ortodox, cu 250 de strofe sau tropare. O atenţie deosebită este acordată în Canonul cel Mare răscumpărării omului din robia păcatului, mijlocită de Mântuitorul prin Jertfa Sa pe Cruce. Căderea omului în păcat, răscumpărarea lui prin Întruparea şi Jertfa Mântuitorului, Taina Pocăinţei, dogma Sfintei Treimi, preacinstirea Maicii Domnului sunt principalele teme dogmatice pe care autorul le abordează.