Elevii seminarişti dorohoieni, în pelerinaj la Mănăstirea Putna

În perioada 24-25 februarie 2017, membrii Cercului de Spiritualitate din cadrul ALEPH al Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob“ - Dorohoi au plecat în pelerinaj acasă la Voievodul Ştefan al Moldovei, Mănăstirea Putna, loc unde nobleţea spaţiului românesc şi trăirea ortodoxă reală se păstrează până în zilele noastre.

Seminariştii dorohoieni, îndemnaţi de dragostea de Hristos şi de trăirea românească autentică, au hotărât ca împreună cu părintele Mihai Ţigănescu, coordonatorul Cercului de Spiritualitate Aleph, să petreacă două zile împreună la vestita Mănăstire Putna, loc de odihnă de mai bine de 500 de ani a celui mai drag domnitor al Moldovei. Pelerinajul a avut un program duhovnicesc şi recreativ menit să-i bucure, să-i distreze şi mai ales să-i facă să arunce o privire în tot ce înseamnă adâncul trăirii Ortodoxe.

Elevii seminarişti au fost primiţi cu bucurie de părinţii Putnei, integrându-se foarte repede în modelul de viaţă mănăstiresc. În aceeaşi seară, părintele Ieremia, invitatul tinerilor la dialogul seminarial, a vorbit foarte frumos despre vocaţie, curaj, mărturisire, iubire de credinţă, iar cea mai frumoasă vorbă rostită ce a rămas în inima tuturor a fost îndemnul duhovnicului său, părintele Arsenie Papacioc: «Ţineţi-vă candela aprinsă!». 

A doua zi, tinerii au luat la pas drumul sfinţit de Voievodul Ştefan şi au pornit spre Mănăstirea Sihăstria-Putnei. Acolo, în miez de Liturghie, sufletele lor tinere şi uşor obosite  s-au bucurat de întâlnirea cu Mântuitorul Hristos într-un cadru cu totul deosebit. Bucuria pelerinajului a fost sporită şi de reculegerea la mormântul părintelui Proclu Nicău, monah trăitor în dragostea lui Hristos, ce a trecut la cele veşnice nu demult. Pelerinii au continuat prin urcarea pe Dealul Crucii, loc în care legendele despre întemeierea Mănăstirii Putna parcă sunt şi acum actuale. Apoi, mai spre seară, cu rucsacul încărcat cu delicioşii colăcei primiţi din dragostea purtată de părinţii mănăstirii, cu regret şi chiar cu lacrimi în ochi, tinerii pelerini au părăsit mănăstirea cu promisiunea în inima lor că vor reveni fără îndoială cât de curând.

Sentimentele trăite în aceste puţine ore au fost de o înaltă intensitate. Smerenia împărătească a acelui loc, a acelor oameni prin excelenţă este copleşitoare. Vuietul copacilor de acolo este într-adevăr unul aparte. Este strigarea miilor de tineri, de bătrâni, de oameni în plinătatea vieţii ce au rămas în istoria acelor locuri; strigare pe care elevii seminarişti din Dorohoi au trăit-o şi ei! (Dumitru Dan Zăhărescu, clasa a X-a - coordonator al Cercului de Spiritualitate ALEPH)