Ierarhi, preoţi şi credincioşi, la pomenirea Episcopului Ioachim Mareş

Un sobor de ierarhi, în frunte cu IPS Mitropolit Teofan, a oficiat sâmbătă, 7 mai, la Catedrala „Înălţarea Domnului“ din municipiul Bacău, slujba de pomenire a Episcopului Ioachim Mareş, la trecerea a şapte ani de la mutarea sa la cele veşnice.

Clopotele Catedralei „Înălţarea Domnului“ au răsunat sâmbătă în tot oraşul Bacău. Au trecut şapte ani de la mutarea la cele veşnice a Episcopului Ioachim Mareş, cel care a pus piatra de temelie a acestui sfânt locaş în anul 1991. În biserica de la demisol, acolo unde îşi doarme somnul de veci ierarhul, sute de băcăuani au luat parte la slujba de pomenire oficiată de un sobor de ierarhi. Alături de IPS Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei, s-au aflat IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, IPS Arhiepiscop Ioachim al Romanului şi Bacăului, IPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos şi PS Episcop Corneliu al Huşilor. Parastasul vrednicului de pomenire ierarh a fost precedat de Dumnezeiasca Liturghie săvârşită sub protia IPS Mitropolit Teofan, în cadrul căreia copii şi vârstnici s-au împărtăşit cu  Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, plinind astfel rânduiala unei zile cu o semnificaţie duhovnicească aparte. „Şi acum şapte ani, ca şi astăzi, era acelaşi context al serbării Învierii Mântuitorului Hristos“, avea să remarce, ulterior, în cuvântul său, IPS Arhiepiscop Ioachim.

După săvârşirea slujbei de pomenire, a fost citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către IPS Arhiepiscop Casian.  Intitulat „Şapte ani de la trecerea la Domnul a Episcopului Ioachim Mareş”, cuvântul evocator al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române a însumat momentele definitorii ale activităţii Episcopului Ioachim Mareş, începând din clipa hirotoniei întru arhiereu şi până la mutarea sa la cele veşnice.

După aceasta, a urmat cuvântului IPS Mitropolit Teofan: „După acest mesaj frumos de sfântă aducere-aminte, cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, permiteţi-mi să adaug în numele ierarhilor, preoţilor, vieţuitorilor sfintelor mănăstiri din Mitropolia Moldovei, cuvântul nostru faţă de cel care a fost, este şi va fi Preasfinţitul Episcop Ioachim. Într-una din scrisorile sale către Tesaloniceni, Sfântul Apostol Pavel spunea că sunteţi foarte departe de mine cu ochii, dar sunteţi prezenţi cu inima. Aceasta este teologia Învierii, adevărul cel mare al Învierii, statornicit prin Învierea Domnului Hristos, devenit început şi pârgă a Învierii noastre. Putem spune că suntem cu ochii la şapte ani distanţă de Preasfinţitul Ioachim Mareş, pentru că atunci viaţa sa pământeană a ajuns la un final. Dar credem şi mărturisim, având la bază credinţa în Învierea lui Hristos, că este aproape, este prezent, ca un om care şi-a statornicit viaţa întru nădejdea Învierii, în faţa unor martori şi mărturisitori ai Învierii. Un arhiereu, precum Preasfinţitul Ioachim, ori un preot adevărat nu pot fi decât arhiereii şi preoţii martori şi mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Calea preoţiei a dus-o cu ajutorul lui Dumnezeu, alături de prezbitera Ana, dar când vremurile şi gândurile lui Dumnezeu, care nu se potrivesc cu ale noastre, au dorit ca prezbitera Ana să plece în Împărăţia cerurilor, şi-a luat crucea de călugăr şi arhiereu, pe care a purtat-o cu vrednicie şi cu cinste. Ne-am adunat aici, lângă rămăşiţele sale pământeşti, întru nădejdea Învierii, să-L rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească întru slava Împărăţiei Sale, să-l ierte pentru păcatele pe care ca orice om le-a săvârşit, să-l aibă în paza Împărăţiei Sale, iar noi să-l purtăm în rugăciunile noastre, să-i mângâiem sufletul prin acte de milostenie şi să încercăm să preluăm lumină din lumina lui, ca să ne luminăm şi noi sufletele. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac şi să odihnească sufletul arhiereului Ioachim în lumina neînserată a Împărăţiei Sale“.

La rândul său, PS Episcop Corneliu, cel care a urmat la scaunul de arhierie din Eparhia Huşilor după vrednicul de pomenire Episcop Ioachim Mareş, a ţinut să precizeze câteva aspecte privind slujirea înaintaşului său. „Dumnezeu a rânduit ca în acest an să venim în Catedrala din Bacău, de care se leagă amintirea Preasfinţitului Ioachim al Huşilor, una dintre cele mai mari catedrale ale spaţiului românesc, care adăposteşte trupul său. A fost un preot devotat Bisericii, cu vocaţie şi chemare, iar mai apoi a fost rânduit ca, în viaţa lui, un capitol să-şi schimbe cursul, slujind ca arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, iar din anul 1996, ca episcop al ruinatei, distrusei, şi răstignitei episcopii a Huşilor, reactivată după 50 de ani de inexistenţă. Episcopatul Episcopului Ioachim a fost foarte dureros din cauza suferinţelor fizice şi a bolilor pe care le-a purtat cu răbdare şi cu dragoste. Astăzi, la prăznuirea a şapte ani, ne rugăm ca Dumnezeu Izvorul vieţii, pe care l-a vestit, să-l aşeze în corturile sfinţilor, să-l facă părtaş vieţii fără de sfârşit, căci acum se bucură şi se odihneşte în ceata sfinţilor!“, a menţionat PS Episcop Corneliu.

Cuvântul de încheiere a aparţinut Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, cel care, în calitate de gazdă, s-a implicat, ca în fiecare dintre cei şapte ani trecuţi, în coordonarea acestui moment din istoria imediată a Bisericii noastre: „Acum şapte ani, tot în contextul Învierii Domnului, aşezam într-una dintre criptele acestei Catedrale pe cel care a pus piatra unghiulară al acestui sfânt locaş. Astăzi, în acelaşi context, facem pomenirea celui chemat în lumina neînserată a Împărăţiei, Episcopul Ioachim Mareş. S-a spus în mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel faptul că toate s-au plinit aşa, datorită faptului că a pus piatra de temelie a Catedralei şi a fost rânduit de ierarhul locului, Arhiepiscopul Eftimie Luca, să se preocupe de această construcţie unică în felul ei în România. Cu darul lui Dumnezeu am ajuns la plinirea acestui timp, iar anii s-au perindat şi astăzi trăim emoţia sfântă a faptului că această catedrală, aşa cum a fost concepută de înaintaşul nostru, este frumoasă şi îmbodobeşte cripta vrednicului de pomenire ierarh. Episcopul Ioachim Mareş s-a născut în părţile Bacăului, iar paternitatea sa spirituală se simte atât la preoţii hirotoniţi din încredinţarea ierarhului, cât şi la credincioşii care dau viabilitatea parohiilor din această eparhie. Amintirea sa rămâne permanentă şi vom păstra mereu chipul său blând, asemenea crinului bunelor vestiri care a fost aşezat la temelia acestei catedrale pe care, poate, va rândui Dumnezeu să o vedem sfinţită aşa cum şi-a dorit“. 

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corala „Episcop Melchisedec“ a preoţilor din Protoieria Bacău.