Întâlnire a studenţilor ieşeni cu profesori de teologie din Tesalonic

Joi, 17 noiembrie 2016, în Sala „Sinaxar“ a Muzeului Mitropolitan Iaşi, studenţii teologi ieşeni au avut ocazia să se întâlnească în cadrul unei conferinţe cu doi invitaţi de seamă ai Colocviului „Întâlnirea cu duhovnicul“: prof. dr. Hc. Gheorgheos Mantzaridis şi pr. prof. dr. Vasilios Kalliakmanis. Cei doi profesori de la Facultatea de Teologie din Tesalonic au susţinut comunicările „Arhimandritul Sofronie Saharov - teolog universal“, respectiv „Cercetarea teologică ştiinţifică şi asceza creştină“.

În deschiderea evenimentului a vorbit pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi: „Salut prezenţa în mijlocul nostru a celor doi invitaţi, magistru şi ucenic, ambii profesori la Facultatea de Teologie din Tesalonic, care au participat şi la cea de-a V-a ediţie a Simpozionului «Întâlnirea cu duhovnicul». Ca de fiecare dată, atunci când avem oaspeţi de seamă în Mitropolia noastră cu diverse ocazii, ne bucurăm şi de prezenţa dumnealor la Facultatea de Teologie. Dincolo de intervenţiile sau referatele pe care le-au susţinut în cadrul colocviului internaţional, dorim să-i audiem şi să profităm, în sensul bun al cuvântului, şi în folosul studenţilor şi profesorilor de teologie. Am ferma convingere că această întâlnire cu profesorii de teologie de la Tesalonic este «un câştig», după expresia Sfântului Apostol Pavel. Aceasta cu atât mai mult cu cât ambii profesori nu doar că au participat, ci cunosc şi sunt preocupaţi de istoria şi viaţa Bisericii. (...) Atât Sfântul Sofronie de Saharov, cât şi Sfântul Paisie Velicicovschi, deşi au urmat şcoli teologice înalte, nu au găsit hrana sufletească pe care o aşteptau şi de care aveau nevoie. Cei doi profesori invitaţi, profund ataşaţi de viaţa Bisericii, pot fi o completare a teologiei academice. Facem referire aici şi la ideea din primele secole a lui Evagrie Ponticul: Dacă te rogi cu adevărat, eşti teolog; avem nevoie nu doar de teologia academică, cea care îţi dă o legitimaţie sau o diplomă, ci de teologia duhovnicească, cea care dă viaţă“.

În continuare, prof. dr. Hc. Gheorgheos Mantzaridis a vorbit despre „Arhimandritul Sofronie Saharov - teolog universal: „Omul nu a fost creat pentru a rămâne ceea ce este; a fost creat pentru a deveni ceea ce nu este. Ceea ce se află în centrul teologiei Părintelui Sofronie în acest sens este faptul că existenţa omului, de care el se bucură şi se împărtăşeşte, este o realitate împrumutată. Câtă vreme omul nu este cauza existenţei sale, ci are această existenţă împrumutată, nu poate să ajungă la desăvârşirea sa personală numai prin el însuşi. Omul este o icoană a infinitului, iar acest Infinit nu este altul decât Dumnezeu-Persoană. Pentru ca omul să devină desăvârşit, trebuie să intre în relaţie cu acest Dumnezeu personal infinit şi numai astfel el îşi actualizează capacitatea sa de a fi persoană, ajungând la deplinătate. Prin această mişcare a omului către Dumnezeu şi prin împărtăşirea din energiile şi lucrările necreate ale lui Dumnezeu, omul trece de la starea de chip al lui Dumnezeu la starea de asemănare cu Dumnezeu“.

„Există trei moduri de realizare a unei lucrări teologice“

Următoarea comunicare a aparţinut părintelui prof. dr. Vasilios Kalliakmanis şi a avut titlul „Cercetarea teologică ştiinţifică şi asceza creştină“: „În ceea ce priveşte scrierea unei lucrări ştiinţifice teologice, aceasta trebuie să răspundă la anumite întrebări concrete. Prima: De ce scriem?. A doua: Cum scriem? A treia: Cum ne apropiem şi cum înţelegem, cum abordăm textele scripturistice şi patristice, scrieri care consemnează şi se ocupă în special cu revelaţia dumnezeiască? Sfântul Grigorie Sinaitul în Filocalie scrie următoarele: Există trei moduri de realizare a unei lucrări teologice, care trebuie preţuite. Primul element care trebuie avut în vedere este dimensiunea personală a unei lucrări, adică cel care scrie trebuie să facă acest lucru pentru a-şi apropia şi înţelege Revelaţia. Al doilea element care pune în mişcare toată această lucrare este folosul duhovnicesc şi comuniunea pe care o realizează cel care scrie cu cei cărora se adresează. Al treilea element este smerenia sau ascultarea smerită pe care o face cel care scrie faţă de cei care au cerut să primească şi să fie înştiinţaţi despre adevărul lucrurilor. Cele mai multe dintre lucrările teologice ale Părinţilor au fost scrise din acest motiv, din ascultare“.

La final, studenţii prezenţi au adresat întrebări invitaţilor. Translatorul întâlnirii a fost părintele protosinghel Nathanael Neacşu.