Întâlnirea tinerilor din Protopopiatul Ceahlău

95 de tineri din parohiile Protopopiatului Ceahlău, cu vârsta între 16 şi 23 de ani, au participat, în perioada 2-4 mai, la cea de-a IV-a ediţie a „Întâlnirii tinerilor de pe Valea Muntelui Ceahlău“. Aceasta a avut ca scop sprijinirea tinerilor care doresc să se apropie de Biserică, iar tema principală propusă spre reflectare a fost „Sfânta Liturghie - izvorul vieţii“.

Evenimentul s-a desfăşurat la Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ - Durău şi a fost organizat de către Protopopiatul Ceahlău şi Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iaşilor. Programul celor trei zile a cuprins slujirea Sfintei Liturghii, explicarea Proscomidiei şi a momentelor importante care compun Liturghia, conferinţă pe tema întâlnirii, ateliere de lucru în grupuri moderate de câte un preot şi un tânăr voluntar, vizionarea şi dialog pe marginea filmului „Preotul“, drumeţie pe Ceahlău, spectacol susţinut de tineri, foc de tabără, reguli de bază şi numeroase experienţe de joc privind comunicarea şi vorbirea în public.

În cadrul conferinţei, susţinută de părintele profesor Ioan Antistescu, parohul bisericii din Plăieşu, tinerii au aflat că în viaţa şi spiritualitatea ortodoxă Sfânta Liturghie ocupă un loc cu totul aparte, ea fiind cea mai importantă slujbă a cultului divin public, în jurul căreia gravitează întreaga activitate (duhovnicească, pastorală, misionară şi socială) desfăşurată de preot în parohie. Sfânta Liturghie constituie izvorul principal al lucrării harului şi al sfinţeniei, necesar în procesul de desăvârşire morală spre care tinde fiecare slujitor sau credincios al Bisericii. Ea perpetuează şi reactualizează peste veacuri Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului nostru şi Învierea Sa, prin care ne-a izbăvit din robia păcatului şi a morţii. În Dumnezeiasca Liturghie suntem contemporani cu Fiul lui Dumnezeu, „acum şi pururi şi în vecii vecilor“, acestea fiind noţiunile de timp ale Bisericii, adică prezentul veşnic al lui Dumnezeu.

Din cele două scopuri principale ale Sfintei Liturghii, respectiv sfinţirea şi transformarea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului, adică săvârşirea Jertfei şi împărtăşirea şi sfinţirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele Domnului Cel Răstignit, dar Înviat, adică săvârşirea Tainei, înţelegem că Dumnezeiasca Liturghie este izvor de sfinţenie, de har, de viaţă.

Sfânta Liturghie este întemeiată la Cina cea de Taină de către Mântuitorul prin cuvintele: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu“ şi „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei XXVI, 26-27). Este, de altfel, singura slujbă din Biserică întemeiată de Domnul; restul sunt concepute de către Sfinţii Părinţi. Slujirea ei este poruncă dumnezeiască: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea“. Astfel, Domnul ne învaţă să-L pomenim pe El, dar să ne pomenim şi pe noi în legătură de comuniune cu El. Dumnezeu este „Cel ce este“ şi „numai cine se găseşte în legătură cu Dumnezeu, numai acela este“, adică are viaţă, în sensul deplin al cuvântului.

Din pregătirea temeinică a slujirii Tainei şi din însemnătatea ei specială, tinerii au înţeles necesitatea pregătirii personale pentru împărtăşire, prin care devenim „potire“ purtătoare de Hristos: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine“ (Gal. 2, 20). „Răstignirea“ cu Hristos presupune jertfirea patimilor, a obiceiurilor rele, a plăcerilor păcătoase, pe care le aducem ca jertfă la Liturghie spre vindecare, pe lângă darurile de pâine, vin şi apă.  În acest fel, lepădăm „toată grija cea lumească“ şi ne predăm viaţa în voia lui Dumnezeu („toată viaţa noastră lui Hristos - Dumnezeu să o dăm“). În încătuşarea păcatelor, „viaţa ne-a fost moarte, iar în Liturghie, moartea ne-a dăruit Viaţă“. De viaţa ce izvorăşte din Dumnezeiasca Liturghie - săvârşită pe Masa Sfântă a Îngropării şi a Învierii Domnului - ne bucurăm atât în viaţa de pe pământ, cât şi după moarte, deoarece şi cei adormiţi sunt pomeniţi şi ajutaţi prin Liturghie. Astfel, „Biserica devine cea mai aglomerată încăpere, căci în ea sunt prezenţi prin pomelnice şi viii, şi adormiţii de veacuri“.

La întrebarea unui tânăr, anume „Dacă prin pomenire sufletul este prezent în biserică, cât de necesară ar mai fi prezenţa noastră cu trupul la Liturghie?“, părintele a răspuns că jertfirea timpului propriu este răsplătită cu timpul lui Dumnezeu, că „viaţa adevărată este comună, a trupului cu sufletul“, dar că şi trupul are nevoie să se mântuiască împreună cu sufletul, care se vor uni, prin Înviere, la a doua venire a Domnului; sufletul înveşniceşte trupul.

Înţelegând că Liturghia este izvorul vieţii, Sfântul Ioan de Kronstadt scrie aşa: „Liturghia este povestea de dragoste a lui Dumnezeu cu omul. Ea este izvorul adevăratei vieţi, pentru că în ea Stăpânul vieţii Se dă pe Sine mâncare şi băutură celor ce cred în El şi dă viaţă din belşug celor ce se împărtăşesc de Dânsul, precum Însuşi spune: «Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnic㻓.

În sesiunea de final a întâlnirii, tinerii au apreciat ca fiind necesară explicarea Sfintei Liturghii, întrucât înţelegerea interpretării ei, cântarea în comun şi rugăciunea cu atenţie risipesc plictiseala şi-i încurajează în pregătirea pentru primirea Sfintei Euharistii cu regularitate.