IPS Justinian Chira - blândul arhiereu al lui Hristos

Înaltpreasfinţitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, a trecut la Domnul duminică, 30 octombrie, la ora 10:30.

Înaltpreasfinţitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, a trecut la Domnul duminică, la ora 10:30. În seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfinţia Sa a suferit un infarct miocardic şi a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Baia Mare.

Înaltpreasfinţitul Justinian Chira s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiş din judeţul Maramureş, dintr-o familie de ţărani evlavioşi, la botez primind numele Ioan.

A urmat şcoala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941 a fost reţinut acasă de părinţi pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieţi „Simion Ştefan“ din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana“ din Rohia, ca frate de mănăstire în 12 martie 1941, fiind tuns în monahism sub numele de Justinian în 1942. La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 - preot, la Mănăstirea Rohia, de către Preasfinţitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului. Între 22 noiembrie 1942 şi 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale, în armata maghiară, la Mişcolţ. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau o înfrigurată nădejde: eliberarea ţării şi a Transilvaniei. În zorii în care această speranţă devenea o certitudine, este numit stareţ la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Justinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaş aproape 30 de ani - una dintre cele mai îndelungate şi rodnice stăreţii.

Sărbătorirea hramului mănăstirii, la 15 august 1944, s-a desfăşurat într-o atmosferă sufletească nemaiîntâlnită. Episcopul Nicolae Colan, înţelept şi înflăcărat patriot, a slujit cu mare fast, reaprinzând speranţele eliberării în sufletele credincioşilor.

Obştea monahală era alcătuită din şapte persoane, dintre care cinci foarte tineri. Episcopul Nicolae Colan i-a încurajat, afirmând: „Suntem convinşi că (…) se va forma aici un focar de viaţă duhovnicească demnă de tradiţia mănăstirilor româneşti“. Viziunea a fost pe deplin confirmată.

Noul stareţ a ştiut să reînvie viaţa monahală după regulile stabilite de întemeietorii monahismului ortodox. În cei aproape 30 de ani de stăreţie, Bunul Dumnezeu l-a ajutat să realizeze lucruri minunate atât pe plan duhovnicesc, cât şi pe plan edilitar-gospodăresc. El a statornicit drept temelie a vieţii şi a trăirii duhovniceşti vechile reguli vasiliene ale monahismului: munca, rugăciunea şi studiul.

Stareţul Justinian Chira s-a preocupat îndeaproape de formarea unor vieţuitori statornici şi cu dragoste de mănăstire, îngrijindu-se de pregătirea lor intelectuală. A formulat şi câteva reguli de viaţă mănăstirească, dintre care amintim:

1) Să nu se primească fraţi din alte mănăstiri (principiul statorniciei);

2) Să nu fie primiţi cei ce veneau cu gândul de a-şi face o situaţie sau fugeau de răspundere în faţa vieţii ori în faţa muncii, întrucât aşezământul cerea „zdroaba călugărească“ (regula muncii);

3) Să nu fie primiţi sentimentalii sau decepţionaţii (regula vocaţiei);

4) Să fie primiţi numai oameni sănătoşi, din familii cinstite, serioase şi respectate în satul lor (regula credinţei, a caracterului şi a testării sociale).

Toate aceste reguli impuneau o cercetare riguroasă a credincioşilor dornici de viaţă monahală. De aceea, după 1944, s-a format la Rohia o obşte nouă, cu tineri din satele din jurul mănăstirii, vrednici, statornici, legaţi de mănăstire şi de poporul de aici.

Studiile şi le-a completat ulterior, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Cluj-Napoca şi al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Preasfinţitului Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

În septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate, iniţiază reorganizarea de curând reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului. În acest scop a cerut înfiinţarea postului de episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana“ - Rohia, care devine astfel Preasfinţitul Justin Sigheţeanu. A depus strădanii pentru înfiinţarea unui Seminar Teologic la Baia Mare, municipiu reşedinţă episcopală, şi pentru înfiinţarea Secţiei de Teologie Ortodoxă la Universitatea de Nord din Baia Mare.

Ca Episcop-vicar la Cluj a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodărească şi culturală.

A rectitorit Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, pe care a condus-o până astăzi, a sfinţit sute de biserici, a rostit mii de cuvântări, multe dintre ele fiind înregistrate şi păstrate în audioteca Eparhiei. A ţinut un jurnal permanent cu însemnări, cugetări şi evenimente din viaţa Bisericii, care a depăşit 130 de volume în manuscris. A pus piatra de temelie la peste 80 de biserici noi, s-au înfiinţat încă trei protopopiate noi - cel de Vişeu, de Chioar şi Oaş. Numărul preoţilor Eparhiei Maramureşului a crescut de la 325 la 560 - deci s-au înmulţit numărul parohiilor sau au fost numiţi mai mulţi preoţi la acelaşi altar. Ca arhiereu a hirotonit peste 300 de preoţi atât în calitate de Episcop-vicar la Cluj, cât şi ca eparhiot la Maramureş. Faţă de patru mănăstiri câte erau în 1992, astăzi, în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, există peste 30 de mănăstiri şi schituri - cele mai multe cu realizări dintre cele mai frumoase, biserici noi, case monahale, adevărate ansambluri mănăstireşti.

În decursul vremii a colaborat la diferite publicaţii bisericeşti şi laice, între care amintim: „Viaţa Ilustrată“, „Renaşterea“, „Tribuna Ardealului“, „Telegraful Român“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Banatului“, „Îndrumătorul bisericesc“ - Sibiu, „Îndrumătorul pastoral“ - Alba Iulia; a editat „Îndrumătorul bisericesc“ - Cluj-Napoca (1978-1989); a iniţiat şi editat foaia eparhială „Graiul Bisericii Noastre“ - Baia Mare.

Între lucrările sale de seamă, pomenim: „Darurile Bisericii“, Cluj-Napoca, 1983 şi „Viaţa Maicii Domnului“, Cluj-Napoca, 1986.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala „Sfânta Treime“ din Baia Mare.