Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia

Sfântul Mare Mucenic Artemie (†362) s-a născut în Egipt, la sfârşitul veacului al treilea. De tânăr a intrat în armata romană, unde s-a remarcat prin vitejia sa. Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii săi de încredere. După moartea împăratului Constantin cel Mare, generalul Artemie a primit ordin de la împăratul Constanţiu (337-361) să aducă la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, pe care le-a aflat şi le-a mutat în noua capitală a imperiului. A fost numit la conducerea provinciei Egiptului, purtând titlul dux augustalis. După moartea împăratului Constanţiu a devenit împărat Iulian apostatul (361-363). Acesta a restaurat cultul păgân în imperiu şi i-a prigonit pe creştini. Împăratul Iulian l-a chemat pe Artemie împreună cu soldaţii săi la Antiohia, în anul 362, unde se făceau pregătiri pentru războiul împotriva perşilor. Văzând că cei ce-i urmau lui Hristos erau supuşi torturii la porunca împăratului în Antiohia, generalul Artemie a venit înaintea acestuia şi l-a întrebat de ce îi chinuie pe nedrept pe creştini. Împăratul a ordonat ca Artemie să fie îndepărtat din funcţia pe care o ocupa şi să fie bătut. A fost supus la chinuri groaznice. Artemie L-a mărturisit până la capăt pe Hristos şi credinţa în El. Împăratul a poruncit ca Sfântului Artemie să i se taie capul. Aşa a primit cununa muceniciei generalul Artemie, ostaşul lui Hristos.

Sfântul Cuvios Gherasim din Chefalonia (†1579) s-a născut în anul 1509, în satul Trikala, în Peloponez. La maturitate a plecat în Zachint, iar de acolo a călătorit prin toată Grecia. Din Tesalia a mers la Marea Neagră şi apoi la Constantinopol, la Propontida şi la Calcedon. În cele din urmă, a ajuns în Sfântul Munte Athos. De aici a mers la Ierusalim. După un timp, Patriarhul Gherman I al Ierusalimului (1537-1579) l-a hirotonit diacon şi apoi preot. „Vreme de un an a slujit la Sfântul Mormânt ca aprinzător de candele, iar apoi alţi 12 ani a fost ucenic al Patriarhului Gherman I. A mers în pustiul Iordanului, unde a petrecut 40 de zile în post, după chipul Domnului Iisus Hristos. A trăit un timp la Muntele Sinai, iar de acolo a mers în Alexandria şi în tot Egiptul, apoi la Antiohia şi Damasc, după care a mers în Creta, ajungând în cele din urmă în Zachint, unde cinci ani a trăit într-o peşteră, în mare asceză, mâncând doar verdeţuri, fără pâine şi fără sare, şi legume înmuiate în apă. A plecat din Zachint pentru a trăi într-o peşteră mică din insula Chefalonia, unde a rămas timp de aproape şase ani. De acolo s-a dus într-un loc numit Omala, unde se afla o mică biserică veche, pe care a restaurat-o. După ce a construit chilii, a transformat-o într-o mănăstire, unde s-au adunat 25 de călugăriţe.” Cuviosul a adormit în Domnul în ziua de 15 august 1579. „Sfintele sale moaşte izvorăsc bună mireasmă şi multe tămăduiri celor ce se roagă cu credinţă. Ele au fost aflate nestricate într-o zi de 20 octombrie, care a rămas principala sa zi de prăznuire” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).