„Mănăstirea este locul în care oamenii încearcă să se alipească de Cer“

Ieri, 19 iulie 2015, în istoria Mănăstirii Eşanca din municipiul Botoşani s-a mai scris o filă, una încărcată de frumuseţea şi măreţia slujbei de sfinţire a Bisericii cu hramurile  „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ şi „Sfântul Serafim de Sarov“, ce a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de alţi patru ierarhi, dar şi de numeroşi preoţi slujitori, atât din Arhiepiscopia Iaşilor, cât şi din alte eparhii ale ţării noastre. În ciuda vremii caniculare, slujba arhierească de târnosire a determinat credincioşi din toate colţurile ţării să calce pragul aşezării monahale şi să se închine în altarul sfinţit. La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, protos. Serafim Grigoraş, ctitorul Mănăstirii Eşanca, a primit din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei distincţia „Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei“, iar maica stareţă Petronia Ilaş a fost hirotesită  stavroforă.

Credincioşi din toată ţara au participat ieri la slujba de sfinţire a Bisericii cu hramurile „Sfânta Parascheva“ şi „Sfântul Serafim de Sarov“. Ansamblul monahal al aşezării de la Eşanca a fost târnosit de cinci ierarhi ai Bisericii noastre: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte  Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Locaşul de cult al Mănăstirii Eşanca fost stropit cu apă sfinţită şi uns cu Sfântul şi Marele Mir, iar în masa Sfântului Altar au fost aşezate moaşte. După aşezarea moaştelor în masa altarului, a urmat spălarea şi ungerea Sfintei Mese cu apă sfinţită şi cu mir, iar icoane ale celor patru evanghelişti au fost prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ. Slujba a continuat cu punerea unui acoperământ subţire pe Sfânta Masă, strâns de altar cu o bandă tricoloră şi pecetluit, după care masa altarului a fost împodobită cu un alt acoperământ mult mai bogat, precum şi cu celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânări. După sfinţirea altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică a fost cădită, iar ierarhii prezenţi au uns cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir.

După slujba de sfinţire, soborul slujitor, în frunte cu cei 5 ierarhi, s-a îndreptat spre altarul de vară din incinta aşezării monahale, unde a debutat Sfânta Liturghie arhierească, protos fiind părintele exarh Ioan Harpa. La slujbe au fost prezente şi maicile stareţe de la Agapia şi Văratec, precum şi numeroşi ctitori, donatori şi făcători de bine, apropiaţi ai Mănăstirii Eşanca, dar şi câteva mii de credincioşi veniţi din judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava sau chiar de mai departe, care s-au putut închina după tradiţie la Sfânta Masă din altar. În cadrul Sfintei Liturghii, a avut loc şi o hirotonie, tânărul diacon Marcel Asmarandei fiind preoţit pe seama Parohiei Unguroaia, Protopopiatul Botoşani.

La finalul Liturghiei, cuvântul de învăţătură a fost rostit de IPS Mitropolit Teofan. Ierarhul le-a vorbit celor prezenţi despre rolul şi importanţa unei  aşezări monahale: „Mănăstirea este locul în care omul primeşte darul vorbirii celei duhovniceşti, precum cel mut a primit darul vorbirii celei fizice în Evanghelia din această zi. Mănăstirea este locul în care, prin slujbele de zi şi de noapte, se încearcă alungarea puterilor întunericului din lume, aşa cum Domnul Hristos a alungat puterea întunericului dintr-un om posedat de puterea vrăjmaşului. Ce mai este mănăstirea? Este locul în care se află rezervele ascunse de credinţă în Dumnezeu, pentru ca prin aceste rezerve, Dumnezeu să mântuiască lumea. Mănăstirea este şi locul în care oamenii încearcă să se alipească de Cer şi să se umple de Duhul, în opoziţie cu ceea ce se întâmplă în general în lume, unde oamenii se despart de Cer şi se golesc de Duhul“.

La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, protos. Serafim Grigoraş, ctitorul Mănăstirii Eşanca, a primit din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei distincţia „Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei“, iar maica stareţă Petronia Ilaş a fost hirotesită  stavroforă. De asemenea, pr. Dumitru Avârvarei a primit distincţia „Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei“, iar preoţii Vlad Drob şi Claudiu Chebac au fost ridicaţi la rangul de iconom stavrofor.

Tot ieri, în curtea Şcolii Eşanca, a avut loc un spectacol de muzică folclorică, susţinut de interpreţi de muzică populară din Moldova, acompaniaţi de Orchestra „Rapsodia Vasluiului“.

Cum a luat fiinţă Mănăstirea Eşanca

Piatra de temelie a bisericii Mănăstirii „Sfânta Treime“ - Eşanca a fost pusă la data de 20 iulie 1998, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru a se construi biserica Parohiei Eşanca. Lucrările de construire, realizate după planurile Institutului de proiectare IPROCHIM Iaşi, prin bunăvoinţa prof. univ. dr. Dumitru Rădăuceanu, directorul institutului la acea vreme, au început la scurt timp de la sfinţirea locului şi au fost coordonate, pe rând, de părinţii Dumitru Avârvarei (1998-2000), Vlad Drob (2001-2007) şi Claudiu Chebac (2008-2009). Din anul 2004, întrucât lucrările trenau din lipsă de fonduri, protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiu al acestor meleaguri, s-a implicat şi a atras după sine şi ucenici de-ai sfinţiei sale în această lucrare. Regretatul Paul von Saanen, medic român stabilit în Elveţia, a fost unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai lucrărilor de construire a bisericii.

Ca arhitectură, biserica reia planurile şi formele arhitecturale ale ctitoriilor ştefaniene şi cuprinde altar, naos, pronaos şi două pridvoare - unul închis şi altul deschis, care a fost adăugat din motive practice. Deasupra pridvorului închis se afla cafasul. Pridvorul închis adăposteşte un baldachin pe care stă racla cu o partică din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Locaşul de cult a fost pictat de către Constantin Diaconescu, iar catapeteasma bisericii a fost realizată de sculptorul Irinel Cotfas din Grumăzeşti - Neamţ.

Biserica Mănăstirii Eşanca din judeţul Botoşani a fost rânduită pentru a fi locaş de închinăciune parohial. Transformarea în mănăstire de monahii s-a realizat prin Decizia Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nr. 716/2009, din ziua de 17 octombrie 2009. Două luni mai târziu, în ziua de 14 decembrie a anului 2009, în ascultarea de stareţă a Mănăstirii „Sfânta Treime“ - Eşanca a fost numită monahia Petronia Ilaş de la Mănăstirea Agapia. Noua stareţă a fost instalată de Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, la hramul mănăstirii, în ziua de 2 ianuarie 2010. Ansamblul Mănăstirii Eşanca mai cuprinde Casa monahală „Sfânta Lucia“, clopotniţa, agheasmatarul şi Arhondaricul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul“.