Sf. Proroc Amos; Sf. Mc. Isihie; Fericiţii Augustin şi Ieronim (Dezlegare la paşte)

Sfântul Proroc Amos (sec. VIII î.Hr.) a trăit în timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea (786-746). S-a născut în jurul anului 800 î.Hr în localitatea Tecoa, aproape de Betleem. Sfântul Proroc Amos era om de rând care-şi câştiga pâinea cea de toate zilele „păzind turmele de dobitoace, dar Domnul l-a chemat la slujba profeţiei, cum a chemat şi pe alţi păstori, ca Moise şi David. El a fost trimis să meargă din pământul Iudeei în pământul lui Israel, de vreme ce acesta se plecase la închinarea idolilor, adică a celor doi viţei de aur din Dan şi din Betel” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie). Sfântul Amos „a vorbit poporului, rugându-l, îndemnându-l şi înfricoşându-l cu pedepse cumplite şi cu mânia lui Dumnezeu, ce avea să vină asupra lor”. Împotriva lui s-a ridicat Amasia, slujitorul idolului din Betel, împreună cu fiul său. Acesta l-a prigonit pe Proroc „rănindu-l de moarte. A mai trăit Prorocul scurt timp şi, mutându-se la Domnul, a fost îngropat în satul său, Tecoa” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).

Fericitul Augustin (†430) s-a născut la 13 noiembrie 354, în Tagaste, un oraş din Numidia, nordul Africii. Mama sa este Sfânta Monica pe care am pomenit-o pe 4 mai. Augustin a studiat la Tagaste, Madaura şi Cartagina. A fost profesor de retorică, mai întâi la Tagaste, apoi la Cartagina, la Roma şi, în cele din urmă, la Mediolanum (Milano). După o tinereţe zbuciumată şi plină de rătăciri, în urma rugăciunilor cu lacrimi ale mamei sale, Bunul Dumnezeu a rânduit ca acest fiu rătăcitor să meargă pe calea credinţei. Impresionat de predicile Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanum, a început să descopere vieţile sfinţilor, fiind marcat de Viaţa Sfântului Antonie cel Mare scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare. „Astfel, fiind la un pas de întâlnirea cu Dumnezeu, acesta a fost împlinit de Dumnezeu Însuşi, Care l-a căutat ca pe un vas de sfântă lucrare, întâmplarea aceasta minunată s-a petrecut în grădina din Milano, când a auzit un glas de copil, care-l îndemna: «Ia şi citeşte!». Atunci, deschizând şi citind Epistola către Romani (13, 12-14), Augustin a trecut la dreapta credinţă, acesta fiind răspunsul lui Dumnezeu la căutările lui” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie). Primeşte în anul 387 botezul din mâinile Sfântului Ambrozie, în noaptea de Paşti. Fericitul Augustin, la vârsta de 32 de ani, după mutarea la Domnul a mamei sale, Sfânta Monica, se retrage din învăţământ, vinde tot ce are şi duce timp de trei ani la Tagaste o viaţă monahală plină „de strădanii cărturăreşti şi duhovniceşti, aşteptând semnul lui Dumnezeu. Fiind sfinţit preot la Hipona (Hippo) de Episcopul Valerius, a început o ascultare grea: slujirea Bisericii prin predică. Peste cinci ani a fost ridicat în scaunul lui Valerius şi a devenit, în câţiva ani, căpetenia episcopatului african” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).

Fericitul Augustin s-a mutat cu pace la Domnul în 28 august 430. Un fragment din moaştele sale se găsește şi în Biserica „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Bucureşti.