Sf. Cuv. Mărturisitor Iraclie din Basarabia; Sf. Cuv. Isaachie, Dalmat şi Faust; Sf. Mironosiţă Salomeea; Sf. Cuv. Teodora din Tesalonic

Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia (†1964) s-a născut în Pojorâta, la 11 mai 1893. A primit la botez numele de Ioan. Din copilărie a simţit chemare spre viaţa monahală. În 1914 a fost luat în armată şi trimis să lupte pe front în timpul Primului Război Mondial. „Pe câmpul de luptă a fost rănit grav la mâna stângă, însă Dumnezeu l-a scăpat cu viaţă din ploaia de gloanţe. A fost operat şi mâna i-a fost tămăduită în chip minunat; întors în tranşee, a fost rănit şi la picior de o schijă, dar a rămas în viaţă, mulţumind încă o dată lui Dumnezeu pentru ocrotire. Pe front a găsit o icoană a Sfântului Nicolae şi o lumânare arzând în faţa ei. Atunci I-a făgăduit lui Dumnezeu că, dacă va scăpa cu viaţă din război, va îmbrăţişa viaţa monahală. Astfel, în anul 1917, după ce a fost eliberat din prizonierat, a mers în Basarabia şi s-a închinoviat la Mănăstirea Hârbovăţ din raionul Călăraşi. După o perioadă de încercare, stareţul său, văzându-i râvna pentru cele sfinte, l-a călugărit, în anul 1920, şi i-a pus numele Iraclie. În anul 1926 a fost hirotonit ierodiacon, iar doi ani mai târziu ieromonah, slujind cu multă râvnă şi evlavie toată viaţa sa” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august). În anul 1935 conduce procesiunile prin parohii cu Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Hârbovăţ.

Sfântul Iraclie a activat ca spiritual şi subdirector al Şcoalii de cântăreţi de la Chişinău, ce fusese transferată la Hârbovăţ. În anul 1940 a fost desemnat vicar al eparhiei, iar între anii 1941 şi 1944 a avut şi ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chişinăului. În anul 1944, Basarabia este ocupată de trupele sovietice. La 3 septembrie 1945, este arestat şi condamnat pe nedrept la opt ani de temniţă în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. În anul 1953 s-a întors în Basarabia, stabilindu-se la Mănăstirea Ţigăneşti, de lângă Chişinău, unde a rămas până în anul 1959, când s-a aşezat în Mănăstirea Noul Neamţ, unde a vieţuit până la închiderea acesteia, în anul 1962.

„Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut în casa unui fiu duhovnicesc din satul Chiţcani, aproape de Mănăstirea Noul Neamţ, în smerenie şi rugăciune, povăţuindu-şi duhovniceşte ucenicii care îl cercetau. Strălucind în virtute, în dragoste şi smerenie, s-a făcut vas primitor al darurilor dumnezeieşti şi s-a arătat îndrumător înţelept al sufletelor pe calea mântuirii. Bineplăcând lui Dumnezeu şi oamenilor prin vieţuirea sa cea sfântă, şi-a sfârşit viaţa aceasta în ziua de 3 august 1964, înconjurat de ucenicii săi, şi a fost înmormântat în cimitirul satului” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).

După anul 2000, rudele Sfântului din Pojorâta, cu multe eforturi, au descoperit mormântul marelui Cuvios şi i-au mutat osemintele în cimitirul Mănăstirii Noul Neamţ. Familia sfântului a oprit un fragment din moaştele lui, spre binecuvântare.

„În ziua pomenirii sale din anul 2022, din moaştele Cuviosului a izvorât mir. Familia Sfântului Iraclie, văzând această minune, a slăvit pe Dumnezeu şi a povestit întâmplarea minunată Preasfinţitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. Acesta, aflând de viaţa sfântă a Cuviosului Iraclie, împreună cu familia şi cu un sobor de preoţi a mers la mormântul Sfântului şi, în ziua de 22 noiembrie 2022, au aflat cinstitele sale moaşte, frumoase la vedere şi binemirositoare. Urmare a acestora, Mitropolia Basarabiei a propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române canonizarea Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia, acesta fiind trecut în rândul sfinţilor în anul 2025” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).