Martirii neamului de la Lunca, la 75 de ani de la jertfire

În urma pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Îndată după anexare, regimul comunist a declanşat represiunea, din dorinţa de epurare etnică şi de înlăturare a valorilor societăţii româneşti, în primul rând a credinţei şi a iubirii de neam. Numeroşi români, mai ales din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, au început să fugă peste graniţă, în România. Mulţi dintre ei, căutând să trăiască în patria mamă, au căzut seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici.

Cel mai cunoscut masacru de acest fel a avut loc la Fântâna Albă, în Bucovina, pe 1 aprilie 1941. O altă rană a românilor, plină de lumina crucificată a iubirii de neam, este la Lunca, în raionul Herţa.

În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, circa 600 de ţărani, bărbaţi tineri şi adulţi, între care şi două femei şi doi copii, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostriţa Herţei, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala (toate situate în raioanele Herţa şi Noua Suliţă) au încercat să treacă Prutul, să ajungă în România. Au înaintat pe o vreme foarte rea, prin nămeţi şi pe un viscol năprasnic, până la câteva sute de metri de graniţă. Pe malul Prutului au dat de o sârmă şi au crezut că au ajuns în România. Au strigat „ura“, dar mitralierele grănicerilor au început să îi secere.

Doar 57 au reuşit să ajungă în România. Sutele de morţi au fost aruncaţi în trei gropi comune din albia Prutului. Şapte dintre cei scăpaţi şi răniţi au fost arestaţi şi duşi la Cernăuţi. Au fost împuşcaţi pe 13 iunie 1941 şi zac în cimitirul militar al oraşului. În iulie 1941, a fost descoperită numai una dintre cele trei gropi comune cu 107 cadavre, celelalte două fiind luate de viiturile Prutului din primăvara acelui an. Vremea celui de-al Doilea Război Mondial, perioada comunistă de apoi, perioada postcomunistă, cu problemele ei, au făcut ca numele celor morţi să nu se mai ştie decât în parte: Apetre Dumitru, Conovaru V. Mihai, Mironescu Toader…

„Să fiţi mândri că suntem români şi ortodocşi“

Toţi cei care au murit seceraţi pentru dragostea lor de neam şi de libertate au fost pomeniţi la 75 de ani, în 7 februarie 2016. Pe locul masacrului a fost înlocuită vechea cruce de lemn, ridicată în 1992, cu una nouă, şi, în faţa chipului jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, au fost pomeniţi cei ce s-au jertfit pe acel loc.

Iniţiativa manifestărilor a avut-o doamna Elena Nandriş, primar în comuna Mahala, din care au fost cei mai mulţi dintre cei care au murit. Au participat doamna Eleonora Moldovan, Ionel Ivan, ministru consilier, şi alţi reprezentanţi ai Consulatului General al României la Cernăuţi,  primari şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale, Preasfinţitul Longhin de Bănceni, arhimandritul Melchisedec, stareţul Mănăstirii Putna, părinţii protopopi de Storojineţ, Herţa, Noua Suliţă şi alţi 20 de preoţi din satele ai căror fii au murit la Lunca, profesori şi oameni de cultură, între care Vasile Tărâţeanu, poet cernăuţean şi membru corespondent al Academiei Române, români veniţi din România, alături de circa 600 de săteni din Mahala şi satele vecine.

După slujba de sfinţire a crucii, a avut loc Parastasul. Apoi, mai mulţi dintre cei prezenţi au spus cuvinte de recunoştinţă, pline de durere, dar şi de încredere că cinstirea celor căzuţi pentru iubirea de neam şi de libertate este temelia viitorului urmaşilor lor de pe acele meleaguri, dar şi a neamului românesc, în general.

PS Longhin s-a adresat cu multă însufleţire celor prezenţi: „Să fiţi mândri că suntem români şi ortodocşi. Ei nu au făcut niciun rău, nu au avut nicio vină. Cred că Dumnezeu, în ziua cea mare a Învierii de obşte, îi va primi pe toţi acasă, în Casa Sa, unde nu este duşmănie, nici rău, ci doar slava lui Dumnezeu. Să îi ierte Dumnezeu şi pe cei care au făcut acestea, căci nu au ştiut ce fac, căci nu au avut credinţă. Iubiţi pe toată lumea, nu faceţi rău nimănui, trăiţi în pace cu toţi! Tuturor celor adormiţi, îngropaţi aici sau în Siberia, le spunem cu recunoştinţă: nu te vor uita, frate sau soră român, poporul tău, Biserica ta, Dumnezeul tău, niciodată“.

Arhimandritul Melchisedec a vorbit despre starea sufletească a celor de atunci, un îndemn pentru cei de azi: „În sufletul lor nu era altceva decât dragoste de Dumnezeu şi libertate a minţii. Când omul duşmăneşte pe cineva, mintea lui nu este liberă, inima lui este robită. Când iubeşti, inima este largă, este binevoitoare, este plină de lumina care vine de la Hristos. Toţi aceia care au rămas aici sunt martiri şi să nu vă îndoiţi a-i pomeni cu drag, în a le cerceta locul şi a pune o candelă la mormântul lor. Este datoria sfântă de a ne aduce aminte de strămoşii noştri, de cei care s-au jertfit pentru neam şi ţară. Să afirmăm ceea ce este bun, demn, frumos, înălţător, căci nu am fost creaţi de Dumnezeu ca să fim mărginiţi de păcat, de ură. Ei au dorit să ajungă la sânul mamei, ţara lor, pentru că numai la sânul mamei simţi cu adevărat libertatea, sânul mamei dă siguranţă, dă certitudinea de a fi iubit, de a aparţine cuiva, de a avea un viitor“.

Doamna Consul General Eleonora Moldovan, demna şi neobosita reprezentantă a statului român la Cernăuţi, a vorbit despre necesitatea de a aminti despre momentele grele din istorie: „Este un moment de rugăciune, este un moment binecuvântat. Toate popoarele, şi românii, şi ucrainenii, şi toate naţiunile au datoria de a-şi aminti de asemenea masacre. I-am pomenit creştineşte şi dăm slavă Domnului că avem aceste momente  de libertate şi putem să îi pomenim pe cei care au căzut nevinovaţi. Freamătul luncii ne aduce aminte de sângele care a fost vărsat. Ei au făcut calea liberă şi destinul mai uşor al celor de azi“.

Rugăciunile, cuvintele spuse de vorbitori, cuvintele celor prezenţi, cântecele interpretate de grupul de fete organizat de doamna Elena Nandriş şi de Grupul „Dragoş Vodă“, dar mai ales duhul zilei conglăsuiau: „Cine uită, cine nu ştie, cine nu cinsteşte pe înaintaşi nu are viitor. Dar cine nu uită, cine cunoaşte şi cine îi cinsteşte pe înaintaşi acela are viitor“.