Noua minune a Sfinţilor Pahomie de la Gledin şi Ioan cel Nou de la Suceava

În spitale, pe lângă ajutorul lui Dumnezeu care se revarsă prin mâna medicilor şi a personalului sanitar, mulţi i-au întâlnit pe sfinţii mângâietori într-o experienţă tainică şi personală.

Putem spune că sfinţii poartă şi după trecerea la cele veşnice dulcea osteneală de a alina durerile celor aflaţi în suferinţă, prin prezenţa lor alături de cei bolnavi. Sunt consemnate multe mărturii ale minunilor şi arătărilor de sfinţi, în special a celor de curând preaslăviţi şi trecuţi în calendare. În spitale, pe lângă ajutorul lui Dumnezeu care se revarsă prin mâna medicilor şi a personalului sanitar, mulţi i-au întâlnit pe sfinţii mângâietori într-o experienţă tainică şi personală.

Despre o astfel de experienţă a prezenţei sfinţilor alături de cei bolnavi ne oferă mărturie o tânără fiică de preot. Aceasta de multe ori ajută la sfintele slujbe cântând şi se ţine aproape de Tainele Bisericii. Urmând cursuri de canto, la recomandarea profesorului şi a medicului, tânăra a trebuit să sufere o intervenţie chirurgicală ORL. După o operaţie destul de dificilă, a fost nevoie de încă o intervenţie - pentru a fi oprită o hemoragie proaspăt apărută. După procedurile urmate, i s-a permis tatălui ei să o însoţească în salon, pentru a o supraveghea. Când şi-a revenit şi deja era conştientă, a observat cu mirare că în salon erau încă două persoane, şi i-a atras atenţia tatălui.

Acesta i-a cerut să i le descrie: „Este un părinte cu barbă mai lungă şi nu prea înalt, dar care e îmbrăcat ca un ierarh. Ţine în mâini un potir şi se roagă, iar privirea lui e sfioasă. Celălalt are bărbiţă şi plete pe umeri. Are o îmbrăcăminte de culoare închisă, precum un voievod, iar privirea lui e severă şi, la fel, are un potir“. Cei doi nu-i transmiteau frică, ci bucurie, iar lumina care îi înconjura arăta sfinţenia lor. Timp de două zile, sfinţii s-au arătat în salon, rugându-se. Părinţii copilei şi cei care au auzit de această întâmplare s-au gândit că ierarhul ar fi Sfântul Ioan Maximovici, sfânt iubit de către familie, sau Sfântul Luca al Crimeei, care a fost de profesie medic chirurg.

După ce a ajuns acasă, arătând semne de refacere după operaţie, tânăra a recunoscut printre multele icoane din casă chipul celor doi sfinţi. Sfântul Pahomie de la Pocrov şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Chiar înainte de a merge la operaţie, împreună cu părinţii şi fraţii ei, trecuse pe la Sfântul Mucenic Ioan de la Suceava, unde s-a închinat, după care a urcat şi la Schitul Pocrov, unde s-a spovedit şi s-a rugat la Sfântul Ierarh Pahomie.