Obezitatea, o problemă de sănătate publică pe cât de vizibilă pe atât de neglijată

Dr. Roxana Ştefan, medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, ne prezintă în continuare informaţii despre evaluarea şi tratamentul obezităţii, după ce în ediţia de ieri am putut afla despre depistarea şi riscurile acestei afecţiuni.

Există numeroase situaţii care amplifică riscul de creştere ponderală şi pe care persoanele trebuie să le cunoască pentru a lua măsuri cât mai curând:

- întreruperea fumatului sau a activităţii fizice (repausul prelungit la pat, sedentarismul forţat după intervenţii chirurgicale, imobilizări, fracturi);

- depresia şi unele medicamente neuro-psihiatrice: antidepresive (amitriptilină, imipramină, doxepin, litiu), antipsihotice (haloperidol, clorpromazină), antiepileptice (carbamazepină, valproat);

- modificările hormonale (pubertate, sarcină, menopauză precoce, chirurgie ginecologică, hipotiroidie, hipercortizolism) şi unele medicamente homonale: glucocorticoizi, estrogeni, progestative, anticoncepţionale;

- schimbarea stilului de viaţă ca urmare a căsătoriei, divorţului, călătoriilor, schimbării locului de muncă;

- greutatea ciclică „yo-yo“ ca urmare a dietelor severe cu scădere urmată de creştere în greutate.

Care sunt complicaţiile pe care le provoacă obezitatea

Excesul ponderal este nociv din cauza numeroaselor complicaţii pe care le determină:

- metabolice: diabet zaharat tip 2, dislipidemie, hiperuricemie;

- cardiovasculare: hipertensiune arterială, angină pectorală, infarct miocardic, accident vascular cerebral, tromboembolism venos, insuficienţă cardiacă;

- pulmonare: apnee în somn, hipoventilaţie alveolară, bronhopneumopatie obstructivă cronică;

- neoplazice: creşte riscul de cancere hormono-dependente (la bărbat de prostată; la femeie de endometru, col uterin, ovar, sân), colo-rectal, de colecist;

- osteo-articulare: gonartroză, patologii ale coloanei vertebrale;

- digestive: litiază biliară, steatoză hepatică, reflux gastro-esofagian;

- endocrine: infertilitate la ambele sexe, ovar polichistic, tulburări ale ciclului menstrual, hiperandrogenism la femei şi hipogonadism la bărbaţi;

- psiho-sociale: reduce calitatea vieţii, respectul de sine, discriminare şi izolare;

- altele: edeme la nivelul membrelor inferioare, vergeturi, intertrigo, complicaţii obstetricale (ale mamei, ale fătului, ale naşterii), creşte riscul operator, cel de apariţie a demenţei şi a bolii cronice de rinichi.

Evaluarea persoanei cu exces ponderal include analize de laborator: hemoleucogramă, glicemie, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride, acid uric, uree, creatinină, TGP, TGO, GGT, test de toleranţă la glucoză oral (dacă persoana nu este diagnosticată cu diabet), uneori teste pentru funcţia tiroidei, suprarenalelor, hipofizei, dozarea testosteronului. Sunt utile: ecografia abdominală (steatoză hepatică, litiază biliară), ecografia pelvină (ovare polichistice), polisomnografia (sindrom de apnee în somn).

Tratament medicamentos sau dietă alimentară?

Tratamentul are la bază modificarea stilului de viaţă, iar pentru a avea şanse de reuşită trebuie să fie stabilite de la început obiective realiste (frecvent persoanele obeze îşi fixează ţinte nerealiste, iar neatingerea lor creează frustrare şi determină abandon). Trebuie de la început precizat că, întrucât această boală este pe viaţă, tot pe viaţă vor fi şi schimbările în stilul de viaţă. Este important ca pacientul să înţeleagă că orice scădere ponderală, chiar dacă nu spectaculoasă, este totuşi benefică; se urmăreşte o reducere ponderală treptată, moderată, cu aproximativ 10% din greutatea iniţială în 3-6 luni, urmată de o perioadă de 6-9 luni de menţinere a noii greutăţi. Este indicat să se cântărească o dată pe săptămână pe acelaşi cântar.

Dieta este individualizată şi variată pentru a asigura necesarul zilnic de macro şi micronutrienţi. Se ia micul dejun, iar alimentele se împart în trei mese principale şi una-două gustări, cu evitarea „ronţăielilor“ între mese.

Se evită alimentele cu densitate calorică mare cum sunt dulciurile concentrate (sucuri, bomboane), produsele fast-food sau de patiserie (bogate în glucide şi lipide), brânzeturile grase şi sărate (caşcaval, şvaiter, telemea), sosurile cu rântaş, maioneza, supele cu făinoase şi smântână. Se aleg alimente cu volum mare şi puţine calorii pentru a obţine senzaţia de saţietate - legume (fasole verde, castraveţi, roşii, ardei gras, ridichi, varză albă sau roşie, vinete, ţelină, andive, dovlecei, urzici, conopidă, stevie, spanac, sparanghel, ciuperci), fructe (piersici şi caise timpurii, vişine, căpşuni, fructe de pădure, pepene galben, pepene verde, citrice, mere), lactatele cu conţinut redus de grăsime, carnea după înlăturarea pielii şi a grăsimii vizibile, oul fiert. Se preferă ca fructele şi legumele să nu se consume sub formă de suc, deoarece astfel se ingeră mai multe calorii şi se pierd fibrele care participă la obţinerea senzaţiei de saţietate.

Se foloseşte cântarul de alimente sau se fac aproximări rapide după podul palmei pentru carnea roşie, palma întreagă pentru carnea albă, pumnul pentru musli sau cartof, 3 degete pentru caş, urdă etc.

Masa nu se serveşte în faţa televizorului, calculatorului, nu se mănâncă în grabă, în picioare, ci aşezat la masă, într-o atmosferă relaxată, mestecând de mai multe ori înainte de a înghiţi. Persoana cu exces ponderal trebuie să citească etichetele produselor, să folosească tabelele cu conţinutul caloric şi în principii nutritive al diferitelor alimente. Trebuie acordată atenţie modului de preparare a alimentelor, înlocuind prăjirea cu fierberea sau coacerea.

Se evită excesul de sare. Se recomandă hidratare corespunzătoare - aportul de lichide să fie aproximativ doi litri pe zi, cu evitarea celor cu zahăr şi limitarea consumului de alcool (care aduce 7 calorii pe gram şi în plus determină dezinhibiţie ce duce la aport suplimentar de calorii). Se recomandă maximum un pahar pe zi pentru femei şi maximum două pahare pe zi pentru bărbaţi. Importantă este şi renunţarea la fumat, odihna corespunzătoare (7-8 ore de somn pe noapte), coabitarea cu stresul şi exerciţiul fizic, cel mai accesibil fiind mersul pe jos în ritm alert minimum 30 minute zilnic.

Şansele de reuşită sunt mai mari atunci când pacientul are susţinerea familiei, a partenerului de viaţă sau a prietenilor.

Tratamentul medicamentos este slab reprezentat, frecvent fiind greu tolerat şi spre deosebire de dietă şi exerciţiul fizic are rol adjuvant, nefiind obligatoriu.

Tratamentul chirurgical este indicat la IMC peste 40 kg/m2 sau peste 35 kg/m2 cu comorbidităţi precum diabet zaharat tip 2, boli cardiace sau respiratorii la pacienţi ce demonstrează aderenţă la măsurile privind optimizarea stilului de viaţă.

Este utilă colaborarea cu un psiholog; deşi nu există un profil psihologic tip al obezităţii, este dovedit rolul factorilor psihologici în dezvoltarea tulburărilor de comportament alimentar. Mai pot fi încercate metode adjuvante precum acupunctura.

În concluzie, deşi obezitatea este recunoscută ca boală şi ca factor de risc pentru sănătate, totuşi prevenţia ei rămâne încă un deziderat greu de atins. Stabilirea unor strategii de prevenţie având drept scop lupta împotriva sedentarismului şi a exceselor alimentare, conştientizarea riscurilor pe care le aduce câştigul ponderal vor contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, la creşterea calităţii vieţii pacienţilor şi la reducerea costurilor pentru îngrijiri de sănătate. Obezitatea este inclusă între primele zece cauze de mortalitate, fiind una dintre cele mai vizibile, dar neglijate probleme de sănătate publică.