Părintele Pavel Filipescu a împlinit 100 de ani

Parohia „Sfinţii Arhangheli“- Ghigoieşti din Protopopiatul Piatra Neamţ a prilejuit ieri, 10 aprilie 2016, cea de-a o suta aniversare a părintelui Pavel Filipescu.

După săvârşirea Sfintei Liturghii în sobor, în prezenţa domnului primar Sorin Ouatu, a oficialităţilor locale şi a reprezentanţilor Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filiala Neamţ, a fost oficiat un Te Deum pentru părintele Pavel, fiu al satului, născut în 10 aprilie 1916, în familia gospodarilor Ioan şi Zoiţa Filipescu.

Părintele protopop Valentin Tofan a rostit cuvântul de învăţătură, subliniind că viaţa este un prilej de slăvire a lui Dumnezeu: „Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru acest moment de împreună-slujire la altarul sfânt al bisericii dumneavoastră, la care s-au înălţat atâtea rugăciuni şi jertfe de către părinţii dumneavoastră dragi Gheorghe Hârţescu, Ştefan Mariş, Neculai Lefter, Pavel Filipescu şi Codrin Balan. Vârsta fiecăruia este un prilej de slăvire a lui Dumnezeu şi astăzi putem mărturisi cu credinţă că Dumnezeu rânduieşte ca slujirea fiecăruia să aducă roadele sale. Părintele Pavel Filipescu a împlinit 100 de ani şi prin prezenţa sfinţiei sale astăzi aici suntem binecuvântaţi cu harul lui Dumnezeu şi cu puterea rugăciunii şi a ostenelilor sale“.

Secretul longevităţii: „Sfânta Împărtăşanie este ca un medicament de leac şi de viaţă pentru mine“

De asemenea, părintele protopop a dat citire mesajului de binecuvântare şi felicitare al Înaltpreasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cu ocazia aniversării părintelui Filipescu, pe care îl redăm în întregime în rândurile următoare: „Viaţa este marele dar pe care l-am primit fiecare de la Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca acest dar să fie întâmpinat cu bucurie şi mulţumire. Viaţa trebuie preţuită şi protejată ca fiind expresia cea mai înaltă a lucrării creatoare a lui Dumnezeu, Care ne-a adus «de la nefiinţă la fiinţă» nu doar pentru o existenţă biologică, ci pentru a participa la slava veşnică a lui Hristos Cel Înviat, «la moştenirea sfinţilor, întru lumină» (Col. 1, 12; Efes. 1, 18). Ziua de naştere reprezintă pentru fiecare dintre noi, pe lângă marcarea împlinirii unui număr de ani, un moment de reflecţie şi de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru darul vieţii pe care l-am primit. În acelaşi mod, prăznuirea sfântului ocrotitor ne aduce în minte un model de viaţă aleasă, o cale pe care suntem îndemnaţi să mergem, pentru ca, privind la viaţa sfinţilor, să ne facem şi noi părtaşi, asemeni lor, cununii vieţii celei veşnice.

Pe o astfel de cale a plecat în urmă cu un veac părintele Pavel Filipescu, încredinţat fiind că zilele omului pe pământ trec, dar viaţa lui nu trece, căci odată primind darul vieţii, el păşeşte deja în veşnicie alături de Creatorul său. Înţelegând rostul omului pe pământ, acela de a fi călător spre veşnicie, tânărul de atunci a ales să meargă pe drumul slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor. Aceasta a făcut-o de bunăvoie întrucât Mântuitorul nu obligă pe nimeni să-L urmeze. Cel care doreşte să-I urmeze are nevoie de trei lucrări: să se lepede de sine, adică să-şi învingă voia proprie, să-şi asume responsabilitatea crucii şi să-L urmeze. Aşa a înţeles părintele chemarea sa preoţească,  purtând Crucea lui Hristos, în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de credincioşii pe care i-a păstorit.

În cei 73 de ani de slujire, părintele a învăţat să se exprime la fel de bine prin inteligenţa inimii şi căldura sufletului, s-a distins prin sobrietate şi simplitate, rămânând remarcabil în ceea ce priveşte vocaţia slujirii lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. S-a călăuzit după cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, care spune că «scopul poruncilor evanghelice este de a elibera mintea de ură şi de a călăuzi la dragoste de Dumnezeu şi de aproapele». Martor la multele schimbări petrecute în ţara noastră şi în lume, pe parcursul celor o sută de ani, părintele a înţeles, ca nimeni altul, efemeritatea tuturor luptelor ce urmăresc dobândirea de putere, avere sau mărire şi că timpul şi viaţa omului curg înapoi spre Creator. Pe toate le-a dat deoparte, rămânând credincios şi închinându-şi viaţa lui Dumnezeu pe care L-a slujit cu dăruire şi jertfelnicie. Poate ne întrebăm care este secretul longevităţii părintelui Pavel Filipescu. Mi-a mărturisit chiar el în urmă cu trei ani: «Sfânta Împărtăşanie este ca un medicament de leac şi de viaţă pentru mine».

Suntem alături de Sfinţia Sa la ceas de sărbătoare, dar şi la momentul de mulţumire pentru binefacerile pe care le-a primit de la Dumnezeu în toţi aceşti ani. Dumnezeu să-i dăruiască sănătate, bucurie şi belşug de har!“

Părintele paroh Codrin Constantin Balan a mulţumit tuturor celor prezenţi şi a evocat personalitatea părintelui Pavel: „Mare este Dumnezeu şi mare este puterea pe care o dă celor binecredincioşi. Din 1997, de la numirea mea la altarul acestei parohii, părintele Pavel, modelul şi sprijinul meu, a sădit în sufletele noastre bunăcuviinţa, jertfelnicia, rugăciunea şi lumina care luminează prin Hristos tuturor. Ne bucurăm de îndelungata sa trăire, ne împărtăşim din experinţa sa duhovnicească şi nădăjduim ca şi de acum înainte să fim împreună pentru mântuirea noastră, a tuturor. Îi urăm la mulţi şi binecuvântaţi ani şi Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne învrednicească de anii şi trăirea părintelui Pavel“.

Au urmat luări de cuvânt şi de apreciere ale invitaţilor şi consilierilor bisericeşti.

Părintele Pavel, o viaţă închinată slujirii lui Dumnezeu

Tânărul Pavel a urmat Cursul seminarial inferior, timp de patru ani, la Dorohoi, între 1930-1934, şi Cursul superior, încă patru ani, la Iaşi, între anii 1934-1938. În anul 1942 a devenit licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. S-a căsătorit la 18 octombrie 1942 cu Emilia, originară din Stăniţa, lângă Roman, şi a fost hirotonit pe seama Parohiei „Ştefan cel Mare“, Protopopiatul Piatra Neamţ, de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu, în diacon la 26 octombrie 1942 şi preot, o zi mai târziu, susţinând practica liturgică la Mănăstirea Bistriţa, sub oblăduirea părintelui Iulian Danielescu, stareţ fiind atunci protosinghelul Ghenadie Carazan. A păstorit Parohia „Ştefan cel Mare“ timp de zece ani, până la numirea sa în 1952, în parohia de acasă, Ghigoieşti. A fost concomitent şi suplinitor în diferite perioade şi la parohiile Bârgăoani, Cârligi şi Doina.

Familia Filipescu a fost binecuvântată cu trei copii: Georgeta (adormită în 1999), Gheorghe şi Coculeana. Doamna preoteasă a trecut la cele veşnice acum doi ani, la 6 martie 2014. La resfinţirea bisericii din Ghigoieşti, în data de 20 septembrie 2015, părintele Pavel a primit Crucea Moldavă pentru prestigioasa slujire de peste şapte decenii. (Pr. Ştefan Zaharia, Tudorel Rusu)