Pomenire pentru părintele Constantin Ghiorghiu

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sâmbătă, 9 iunie, la Parohia Târpeşti, s-a săvârşit slujba de pomenire a vrednicului părinte Constantin Ghiorghiu.

Evenimentul a debutat cu slujba Sfintei Liturghii oficiată de părintele paroh Florin Sinescu şi de alţi şapte părinţi invitaţi de familie. După săvârşirea Liturghiei s-a oficiat slujba de pomenire în interiorul bisericii, la care au participat credincioşi, ucenici ai părintelui, dar şi familia părintelui prin prezenţa doamnei preotese Elena Ghiorghiu şi a fiului Florin, venit special din străinătate pentru a-şi cinsti tatăl aşa cum se cuvine. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Ioan Isachi, fiul al satului Târpeşti, care a descris momente importante din viaţa părintelui, dar şi legătura pe care a avut-o pr. Ghiorghiu cu tinerii care au urmat seminarul de la Mănăstirea Neamţ, peste 25 de preoţi din Târpeşti şi Ţolici fiind îndrumaţi şi pregătiţi de acesta.

Ca o expresie de mulţumire pentru invitaţia făcută de familie la slujba de pomenire, dar şi pentru că suplinesc Parohia Ţolici, unde a slujit şi părintele, în câteva rânduri sărăcăcioase voi încerca să creionez chipul preotului Constantin Ghiorghiu văzut prin amintirile oamenilor şi prin glasul cald şi sensibil al familiei.

Model biblic de vieţuire

Ales de Dumnezeu ca şi modelele biblice de altădată, preotul Constantin Ghiorghiu s-a născut la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la data de 21 mai 1949, în satul Galu, comuna Poiana Teiului, din părinţii Mihai şi Aurelia Ghiorghiu. Alături de sora sa, a primit o educaţie aleasă, urmând şcoala primară şi gimnazială în satul natal. Din anul 1963 intră la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care-l absolvă în anul 1968. Între anii 1968-1972 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde a întâlnit profesori de renume ai teologiei româneşti. În 1970 se căsătoreşte cu domnişoara Elena Moglan, nepoata episcopului Valerie Moglan, iar după un an primeşte cel mai mare dar, pe unicul fiu, care este căsătorit cu Laura Nicoleta, medic oftalmolog, astăzi stabiliţi în Franţa.

Slujba de sacerdot la Sfântul Altar a început-o în prima zi a anului 1972, când prin mâinile vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, a primit darul şi harul preoţiei (diacon pe 1 ianuarie 1972, iar preot pe 2 ianuarie 1972), în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pe seama Parohiei Târpeşti, jud. Neamţ.

Cu o cultură teologică vastă, îmbinată cu spirit civic şi liturgic responsabil, părintele Constantin Ghiorghiu a slujit timp de 40, respectiv 22 de ani, comunităţile ortodoxe din Târpeşti şi Ţolici (până în anul 1994, Parohia Ţolici a fost filie a Parohiei Târpeşti). În aceste patru decenii de slujire, părintele s-a remarcat print-un zel misionar special călăuzit de cuvintele psalmistului „Râvna casei tale m-a mâncat"(Psalmi 68,11). Blând şi ferm, gospodar şi harnic, în anii â80 a renovat bisericile de lemn de la Târpeşti şi Ţolici, a construit o clopotniţă la Ţolici, iar la Târpeşti a construit casa de prăznuire, toate acestea fiind sfinţite de IPS Părinte Pimen, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Ctitor de biserică şi iubitor de rugăciune

După căderea regimului comunist, cu o viziune profetică, preotul Ghiorghiu, susţinut de familie şi enoriaşi, a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică de zid în satul Târpeşti, la data de 20 iulie 1990. Timp de zece ani, zi de zi, a purtat grija zidirii şi înfrumuseţării bisericii actuale care străjuieşte ca odinioară cetăţile voievodale ale Moldovei.

Mintea şi sufletul le-a oferit casei lui Dumnezeu cu timp şi fără timp. Întărit de credinţă şi nădejde, a atras lângă sfinţia sa oameni devotaţi bisericii, închegând consilii parohiale de real ajutor, astfel încât nu s-a lăsat copleşit de osteneala lucrărilor. Iubitor de rugăciune, a înfrumuseţat cu multă atenţie şi rafinament biserica cu pictură, vitralii, candelabre şi toate cele necesare cultului divin, care astăzi îi aşteaptă pe credicioşi pentru a primi binecuvântarea Domnului - Izvorul tuturor darurilor. Încununarea lucrărilor la noua biserică a târpeştenilor s-a săvârşit în anul 2000, pe data de 16 iulie, când Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al României, a oficiat slujba de târnosire a noii biserici.

Răsplata acestor ani de jertfă i-a adus părintelui şi multe binecuvântări şi clipe de lumină în viaţa sa. Astfel, a ajuns pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă, dar şi pe alte meleaguri cum ar fi America, unde a slujit în biserica românească „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din New York. Pe plan administrativ-pastoral, în data de 11 mai 2010, părintele a fost gazda conferinţei preoţeşti prezidată de Părintele nostru Mitropolit Teofan, care anul acesta, pe 8 iunie, a împlinit 10 ani de păstorire rodnică în via Domnului din Moldova, iar cu acest prilej îi dorim sănătate şi zile îndelungate.

Candelă vie în panteonul târpeştenilor

Cu o prezenţă smerită şi caldă, asculta enoriaşii care astăzi îl pomensc cu multă recunoştinţă pe părintele lor duhovnicesc care le-a dat şansa de a fi o generaţie de ctitori care lasă în urma lor o capodoperă prin dimensiunile generoase ale locaşului de cult, dar mai ales prin arhitectura ştefaniană, aşa cum şi Părintele nostru Patriarh Daniel ne oferă astăzi şansa de a face un dar pentru Catedrala Mântuirii Neamului în acest An Centenar. Pe lângă biserica cea de zid, părintele a sădit tainic, prin exemplu personal, în sufletele credincioşilor, Biserica cea vie păstrătoare de credinţă, dragoste şi multă bunătate, precum Domnul ucenicilor Săi.

Discret şi împăcat cu sine, la doar 63 de ani, o boală incurabilă îl smulge din sânul familiei şi al comunităţii, lăsând în urma sfinţiei sale multă durere şi jale. A fost înmormântat la data de 15 februarie 2012, într-o zi de iarnă viscolită, în cimitirul de la Târpeşti la umbra ctitoriei sale, unde aşteaptă cu nădejde Învierea cea de obşte.

Părintele Constantin Ghiorghiu va rămâne în memoria locală şi va fi o candelă vie aprinsă în panteonul târpeştenilor ca şi colaboratorul său, meşterul popular Nicolae Popa, erudit dascăl bisericesc. Pronia divină i-a adus pe cei doi într-o lucrare comună de dezvoltare a satului, părintele pe latura spirituală, iar domnul Popa pe latura artistică, astfel încât satul Târpeşti era recunoscut la nivel mondial.

Noi, cei de astăzi, avem datoria sfântă să nu punem lumina faptelor înaintaşilor noştri sub obroc, ci să le păstrăm în inima noastră ca să putem da mărturie într-o istorie destul de zbuciumată a poporului nostru român. Cei care l-au cunoscut direct sau indirect pe părintele Constantin Ghiorghiu se pot bucura de pilda vieţii sale. Dacă ar fi trăit, părintele împlinea anul acesta 69 de ani şi ar fi fost un preot respectat şi apreciat pentru munca depusă în ogorul Domnului şi cu siguranţă ne-ar fi împărtăşit multe experinţe din activitatea sfinţiei sale. Pomenire veşnică din neam în neam!