„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt la Catedrala Mitropolitană din Iaşi
Duminica aceasta, 16 iunie 2019, de Praznicul Pogorârii Sfântului Duh, numit în popor Cincizecimea sau Rusaliile, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de părinţii slujitori ai catedralei. Conform tradiţiei, după săvârşirea Sfintei Liturghii, a fost oficiată slujba Vecerniei plecării genunchilor, Părintele Mitropolit citind şi binecuvântând ramurile de tei.
Ca în fiecare an, de marea sărbătoare a Bisericii, Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli, moment în care a luat fiinţă în mod văzut Sfânta Biserică, credincioşii ieşeni au participat la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Slujbele săvârşite cu acest prilej au fost oficiate de IPS Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu soborul părinţilor slujitori ai sfântului locaş mitropolitan. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corurile „Chivotul” şi „Sanctus” ale catedralei.
Sfântul Serafim de Sarov mărturisea că „ţelul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt”
După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la prezenţa Duhului Sfânt în viaţa omului: „Sfinţii Apostoli au mărturisit că doar omul îmbrăţişat de puterea Duhului Sfânt găseşte în viaţa sa pace, bucurie şi credinţă. Duhul Sfânt, coborând peste Sfinţii Apostoli la cincizeci de zile după Învierea Domnului Hristos, a arătat prin aceasta că omul nu îşi găseşte calea sa prin această viaţă, şi cu atât mai puţin calea către Împărăţia cerurilor, dacă în viaţa lui nu se împlineşte ceea ce Sfântul Serafim de Sarov mărturisea, anume că «ţelul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt». Sfinţii Apostoli au fost conştienţi că viaţa lor fără puterea Duhului Sfânt nu există în adevăratul sens al cuvântului. Iată ceea ce mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani: «Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt», făcând dependente pacea şi bucuria din sufletul omului de prezenţa puterii Duhului Sfânt în viaţa acestuia”.
De asemenea, în cadrul cuvântării sale, Părintele Mitropolit Teofan a arătat că viaţa omului fără Dumnezeu este cenuşie şi fără de gust: „De multe ori, în viaţă, omul se întreabă de ce nu este fericit, de ce nu este mulţumit, de ce nu are bucurie în timpul vieţii sale. Din toate vremurile, dar parcă mai acut în zilele pe care le trăim, oamenii se întreabă care este sensul vieţii lor, de ce au multă tristeţe şi mâhnire în inima lor, de ce este multă confuzie în mintea lor, de ce este gol lăuntric. De ce toate acestea? De obicei, răspunsul pe care oamenii şi-l dau, văzând că nu au mulţumire sufletească, este acela că nu au bani îndeajuns, nu au funcţii înalte şi prin aceasta nu se pot bucura de plăcerile vieţii. Constatarea, însă, arată că şi oamenii care au aceste bunuri nu sunt mai mulţumiţi în inima lor decât mulţi dintre cei care nu le au. Aceasta pentru că întotdeauna există cineva care are avere mai multă, care are poziţie şi putere mai înaltă, care se bucură, zicem noi, mai mult de viaţă. Aşezându-se în comparaţie cu cei care au şi mai mult, mâhnirea, tristeţea şi parcă lipsa de direcţie în viaţă se instalează şi în inima lor. Uneori, şi oamenii credincioşi care nu umblă neapărat după bunătăţile acestei lumi, şi, totuşi, bucurie multă, pace sufletească şi mulţumire întru totul parcă nu au. Răspunsul pentru ambele categorii este acela că numai prezenţa lui Dumnezeu, o prezenţă vie şi adevărată, poate să aducă lumină, sens şi adâncime în viaţa unui om. Acest lucru a fost arătat de-a lungul vremii de oameni adevăraţi şi puternici, care au mărturisit în timpul vieţii lor că fără de Dumnezeu viaţa lor e fadă, cenuşie şi searbădă. «Însetează sufletul meu după Tine, Dumnezeule!», striga împăratul David, conştient că numai Apa cea vie - Dumnezeu - poate linişti setea omului după o viaţă adevărată”.
După împărtăşirea cu Sfintele Taine, credincioşii au participat la slujba Vecerniei plecării genunchilor, unde au fost citite cele opt rugăciuni special rânduite, în amintirea darurilor Duhului Sfânt. După ce au primit ramurile şi frunzele binecuvântate de tei, cei prezenţi au fost binecuvântaţi de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.