Preacinstirea Născătoarei de Dumnezeu în Ortodoxie

Sfânta Fecioara Maria, ca cea mai sfântă dintre femei şi ca una care s-a învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi şi cea mai mare dintre toţi sfinţii.

A cinstit-o Dumnezeu Însuşi în momentul când a ales-o să fie „locaş al Cuvântului Hristos”. Sfânta Fecioară prooroceşte cu privire la situaţia ei excepţională între celelalte femei şi veneraţia universală de care urma să se bucure: „Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Lc. 1, 48). Au cinstit-o şi oamenii simpli, care s-au adresat Mântuitorului cu cuvintele: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt” (Lc. 11, 27).

Cultul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă s-a manifestat prin instituirea de sărbători în cursul anului bisericesc consacrate pomenirii şi cinstirii ei deosebite.

Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărăteşti.

În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare pe care le-am menţionat, mai există în calendarul ortodox şi alte sărbători şi anume: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorului Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) şi Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).

Cultul ortodox al Maicii Domnului se exprimă şi prin alte forme de manifestare, cum ar fi cântările şi rugăciunile deosebite care sunt încadrate în rânduiala tuturor slujbelor bisericeşti. Nu există slujbă în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului.

În unele părţi ale Ortodoxiei, slujba „Adormirii Maicii Domnului” a fost amplificată cu o nouă formă de pietate şi anume „Prohodul Maicii Domnului”, care este o imitaţie a „Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos” din Săptămâna Patimilor.

O altă formă de cinstire o reprezintă zidirea de biserici, având ca hramuri diferitele sărbători ale Maicii Domnului.

Zugrăvirea pe icoane şi pe pereţii bisericilor a chipului Maicii Domnului şi cinstirea acestor icoane constituie o altă formă de cinstire. Sfintele icoane formează un mare tezaur spiritual al Bisericii Ortodoxe şi prin intermediul lor noi suntem permanent în comuniune cu Hristos, cu Născătoarea de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, prin rugăciune.

După o veche tradiţie, primele icoane cu chipul Maicii Domnului ar fi fost făcute de către Sfântul Evanghelist Luca, care a trăit o vreme în preajma Născătoarei de Dumnezeu. Se obişnuieşte ca în situaţii deosebite icoana Maicii Domnului să fie purtată în procesiune de către clerici şi credincioşi, prilej cu care se cere ajutorul ei nemijlocit.