„Să postim trupeşte, fraţilor, dar să postim şi duhovniceşte“

Numeroşi credincioşi ieşeni au participat joi seara în Catedrala Mitropolitană din Iaşi la slujba Pavecerniţei Mari. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit ultima parte a Canonului alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, ce se termină cu cântarea a noua, unde pocăinţa devine un izvor al bucuriei şi al nădejdii.

La Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost oficiată joi, 17 martie 2016, slujba Pavecerniţei Mari, fiind citită în cadrul acesteia cea de-a patra parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost săvârşită de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de psalţii catedralei. Slujba s-a încheiat cu  rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi stăpânul vieţii mele“, şi cu citirea Evangheliei, după care a urmat cuvântul de învăţătură, rostit de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Ce este postul duhovnicesc

„Această perioadă de 47 de zile până la Sfintele Paşti este perioadă de post şi, din prima zi până în ultima zi a acestui răstimp, omul este chemat să se adâncească în dimensiunea sacră a postului, să-i sesizeze luminile şi sensurile, ca şi viaţa lui să dobândească ceva mai multă lumină. Nu este sfânt în calendar, nu este creştin al Bisericii râvnitor după cele sfinte care să nu se fi întrebat: «Ce este postul?», să nu-şi fi pus problema cum poate fi înţeleasă mai bine perioada postirii. Într-o cântare la o slujbă din aceste zile, conştiinţa Bisericii a înălţat următorul imn: «Să postim trupeşte, fraţilor, dar să postim şi duhovniceşte». Ce este oare acest post duhovnicesc? Tot cântarea ne răspunde: «Să dezlegăm toată legătura nedreptăţii; să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice; tot înscrisul nedrept să-l desfacem. Să dăm flămânzilor pâine şi pe săraci să-i aducem în casele noastre, ca să luăm de la Hristos mare milă». Acesta este înţelesul postului duhovnicesc“, a subliniat IPS Teofan în cuvântul rostit credincioşilor prezenţi.

Cunoscută drept „Canonul lacrimilor“, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe şi cel mai extins imn liturgic din cultul ortodox, cu 250 de strofe sau tropare. O atenţie deosebită este acordată în Canonul cel Mare răscumpărării omului din robia păcatului, mijlocită de Mântuitorul prin Jertfa Sa pe Cruce. Căderea omului în păcat, răscumpărarea lui prin Întruparea şi Jertfa Mântuitorului, Taina Pocăinţei, dogma Sfintei Treimi, preacinstirea Maicii Domnului sunt principalele teme dogmatice pe care autorul le abordează.