Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii la Mănăstirea Horaiţa

Sute de credincioşi s-au adunat ieri, 13 aprilie 2018, la Mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ, pentru a se ruga şi participa la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Spre finalul slujbei, pelerinii au mers în procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă" spre Mănăstirea Horăicioara, unde a fost săvârşită slujba Aghesmei, iar închinătorii au fost binecuvântaţi de IPS Mitropolit.

Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Botezul Domnului" din cadrul mănăstirii, fiind alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Din soborul slujitor au făcut parte părintele protosinghel Vasile Rubin, stareţul aşezământului monahal, dar şi părintele protosinghel Arsenie Hanganu, stareţul Mănăstirii Cetăţuia din Iaşi, închinoviat la Mănăstirea Horaiţa. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalţi din Piatra Neamţ.

„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a devenit izvor de tămăduire ca să îl vindece pe om"

După citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a rostit credincioşilor prezenţi un cuvânt de învăţătură referitor la acest mare praznic al Bisericii: „Preasfânta Maică Fecioara Maria este ea însăşi izvor al tămăduirii. De aceea, în mod special în această zi, ne amintim de acest izvor, de Maica Domnului, care are loc, spaţiu, stare, adevăr, realitate, de unde izvorăşte pe Domnul nostru Iisus Hristos. Dacă vorbim despre tămăduire, înseamnă că suntem bolnavi, pentru că avem multe răni pe trupul şi sufletul nostru. Cea mai mare rană pe care o poartă omul este rana mândriei. Această rană i-a cuprins pe Adam şi Eva, şi din cauza mândriei am luat o rană în noi, pe care o găsim de la cel mare la cel mic. Suntem cu toţii cuprinşi de această boală, pe care unul dintre Părinţii Bisericii o numea «preadulcea otravă a lui Lucifer ce se află în venele sufletului şi ale trupului nostru». Aceasta este o otravă care pătrunde foarte adânc în fiinţa noastră. Prin ce poate fi vindecată această rană? Prin Izvorul Tămăduirii, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin puterea şi rugăciunea ei. De ce? Pentru că ea a fost cea mai smerită fiinţă umană. Opusul mândriei este smerenia, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a devenit izvor de tămăduire ca să îl vindece pe om".

După ce credincioşii s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, aceştia au pornit într-un pelerinaj de trei kilometri pe teren accidentat, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă", spre Mănăstirea Horăicioara, mănăstire ce ieri şi-a serbat hramul. La final, Părintele Mitropolit a săvârşit slujba de sfinţire a apei în agheasmatarul aşezământului monahal de la Horăicioara, unde i-a binecuvântat pe credincioşi. De asemenea, închinătorii au primit apă sfinţită şi pachete cu hrană, fiind invitaţi la o agapă în curtea mănăstirii.

Scurt istoric

La 6 kilometri de şoseaua ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, la capătul pitoreştii văi a pârâului cu acelaşi nume (Horaiţa), într-o poiană înclinată, înconjurată de Munţii Stânişoarei, la 660 m altitudine, se găseşte Mănăstirea Horaiţa, aşezământ ce a luat fiinţă în prima jumătate a secolului XIX-lea. Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului „Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII-lea, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Numele icoanei provine de la numeroasele minuni pe care „Maica Domnului de la Horaiţa" le-a făcut, în vreme de secetă, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei. Mănăstirea Horăicioara a fost înfiinţată, potrivit tradiţiei, spre sfârşitul secolului al XV-lea din porunca lui Ştefan cel Mare. În 1868, în locul vechii biserici a fost ridicată una nouă, din piatră, cu hramul „Izvorul Tămăduirii".