Singura medie de 10 din Suceava la examenul naţional de definitivare, obţinută de o profesoară de religie

Rezultatele examenului naţional de definitivare în învăţământ din judeţul Suceava au generat în acest an o surpriză plăcută şi un motiv de mândrie pentru cadrele didactice ce predau disciplina religie ortodoxă. Singura medie de 10 din judeţ a fost obţinută de Maria Gavril, profesoară de religie ortodoxă la Şcoala Gimnazială din Satu Mare. Maria Gavril este văduva preotului Petru Gavril, trecut la Domnul, împreună cu două fiice, în urma unui accident rutier la Cornu Luncii, pe data de 14 octombrie 2017.

Ziua de 14 octombrie a anului 2017 avea să aducă o veste tragică pentru Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi pentru enoriaşii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Lămăşeni, comuna Rădăşeni, Protopopiatul Fălticeni. Maşina părintelui paroh Petru Gavril, care se îndrepta împreună cu familia spre Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost lovită violent de un vehicul intrat pe contrasens. În urma acestui tragic eveniment, aveau să-şi piardă viaţa cinci oameni: părintele Petru Gavril, în vârstă de 35 de ani, fiica sa, Anisia, în vârstă de 6 ani, sora şi cumnatul preotului şi şoferul care a produs această tragedie. La mai puţin de o săptămână de la accident, din cauza leziunilor cerebrale suferite, a murit şi fiica cea mare a preotului, Anastasia, în vârstă de 10 ani. Ceilalţi doi copii ai familiei Gavril, care erau şi ei în maşină când a avut loc accidentul - Ioan, în vârstă de 3 ani pe atunci, şi Alexia, în vârstă de 8 ani -, au scăpat cu răni uşoare. Maria Gavril a ajuns atunci, în stare foarte gravă, la spitalul sucevean, iar medicii au fost foarte sceptici privind şansele ei de supravieţuire. Nimeni nu credea că femeia va trăi, dar, după 32 de zile de spitalizare la Terapie intensivă, femeia a fost externată şi s-a întors acasă, la cei doi copii rămaşi în viaţă.

Acum, la nici doi ani de la drama prin care a trecut, Maria Gavril a reuşit să impresioneze întregul corp didactic din judeţul Suceava, obţinând la examenul naţional de definitivare în învăţământ nota maximă. Performanţa a fost cu atât mai semnificativă cu cât a fost singura nota de 10 din judeţ obţinută de un cadru didactic la acest examen. „Eu am învăţat şi m-am rugat! În rest, ştiu că e vorba de purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi de rugăciunile soţului meu, care simt că mă încurajează mereu în ceea ce fac şi mijloceşte pentru noi. În sprijinul celor spuse, este evidentă şi experienţa mea de anul trecut, când am dat examenul de titularizare. În tot judeţul, era un singur post titularizabil, cel vacantat în urma decesului soţului meu, care a fost şi profesor. Minunea a fost că Dumnezeu mi-a dat putere de învăţare şi de concentrare - deşi erau doar 6 luni de la externarea mea şi eram încă în program de recuperare -, încât am reuşit să obţin şi atunci o notă mare cu care am putut ocupa postul respectiv”, ne-a mărturisit Maria Gavril.

Referitor la motivele care au ajutat-o să ajungă la această performanţă didactică, aceasta a adăugat: „M-a motivat gândul că trebuie să valorific toate darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu: în primul rând faptul că am rămas în viaţă şi că mi-a fost redată sănătatea. Mi-e de ajuns să-mi amintesc de perioada de după accident, de cât de apăsător era sentimentul de neputinţă, când nu mă puteam îngriji singură - iar de copiii mei, nici atât -, când mă întrebam cum voi reuşi să-mi cresc copiii... Iar dacă azi sunt sănătoasă şi pot munci şi-mi pot creşte copiii, e suficient să mă motiveze pentru a-mi da toată silinţa şi a face totul cât mai bine. Şi mai este ceva care mă motivează: dorinţa de a nu ne mai plânge lumea de milă; nu în sensul de compasiune, ci în sensul de a nu cârti împotriva lui Dumnezeu pentru ceea ce ni s-a întâmplat. De ce ni s-a întâmplat acest lucru nu ştiu, dar ce ştiu este faptul că Dumnezeu ne-a dat o putere enormă în acest necaz şi că ne poartă de grijă în mod minunat”.

Faptul de a obţine nota maximă nu a fost pentru profesoara Maria Gavril un scop în sine: „Nu mi-am dorit să iau nota 10; mi-am dorit, ca orice candidat înscris la examen, să-l promovez. Faptul că a fost nota maximă, paradoxal, a avut consecinţe nu tocmai fericite pentru mine, prin faptul că am ajuns în vizorul presei, care, pe lângă vestea în sine, au adăugat şi alte informaţii false, neverificate şi pentru care nu mi s-a cerut nici o informaţie sau părere în prealabil. Acest incident mi-a adus destulă mâhnire, umbrind bucuria pentru rezultatul în sine”.

„IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a luat iniţiativa de a ne ridica o locuinţă”

Informaţiile false din presă la care a făcut referire Maria Gavril în rândurile de mai sus sunt în legătură cu decizia acesteia de a părăsi fosta casă parohială din Lămăşeni şi de a se muta în localitatea Satu Mare, lângă Rădăuţi, unde locuiesc părinţii ei. Despre această decizie, fosta preoteasă a comunităţii din Lămăşeni ne-a precizat: „Deşi a existat bunăvoinţă din partea tuturor pentru a rămâne în vechea locuinţă, alegerea de a ne muta în satul natal a fost a mea şi cred că a fost decizia corectă, în condiţiile în care starea mea era destul de precară chiar şi la externare şi mai ales că nu ştiam în ce măsură mă voi recupera şi dacă mă voi descurca singură. După mutare, IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a luat iniţiativa de a ne ridica o locuinţă proprie. Înaltpreasfinţia Sa s-a îngrijit de bunul mers al lucrărilor, fiind aproape zilnic prezent pe şantier. În lucrări s-au implicat mai mulţi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei, care au venit cu oameni din parohie la muncă sau au contribuit cu materiale, familia şi mulţi oameni de bună credinţă. Şi la ridicarea acestei case s-a simţit purtarea de grijă a lui Dumnezeu, astfel încât, într-un an am reuşit să ne mutăm în ea. În ziua de 27 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, cu ocazia hramului de vară al parohiei, IPS Părinte Pimen a săvârşit slujba de sfinţire a noii locuinţe şi slujba de pomenire pentru cei dragi ai noştri adormiţi întru Domnul. Ţin să-i mulţumesc pe această cale Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen şi Arhiepiscopiei pentru tot sprijinul acordat şi tuturor părinţilor şi oamenilor de bună credinţă care ne-au ajutat, pe care îi ştie Dumnezeu şi pentru care mă rog să le răsplătească Dumnezeu însutit!”.