„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Slujbă arhierească de hramul Mănăstirii Almaş
În Duminica I după Rusalii, rânduită ca Duminica Tuturor Sfinţilor, 23 iunie 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Almaş din judeţul Neamţ. Credincioşi şi clerici au participat ieri la sfintele slujbe, oficiate pe un podium special amenajat din curtea aşezământului monahal.
Monahi şi credincioşi s-au rugat ieri, 23 iunie 2019, împreună cu ierarhul lor, participând la Sfânta Liutrghie arhierească oficiată cu prilejul hramului Mănăstirii Almaş, „Duminica Tuturor Sfinţilor”. Alături de IPS Mitropolit Teofan au mai slujit părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, părintele arhimandrit Luca Diaconu, exarh de Neamţ, părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, dar şi părintele arhimandrit Laurenţiu Niţă, stareţul aşezământului monahal de la Almaş. Înaintea începerii Sfintei Liturghii, chiriarhul le-a citit celor de faţă rugăciunile de dezlegare.
„Creştinul adevărat, înscriindu-se în viaţa sfinţilor, este cel care dobândeşte gândul lui Hristos”
După citirea pericopei evanghelice, IPS Teofan a afirmat în predica sa că omul este chemat să aibă gândul lui Dumnezeu: „Creştinul adevărat este acela care Îl roagă pe Dumnezeu să dobândească gândul Lui: «Să aveţi gândul lui Hristos», spune Sfântul Apostol Pavel. A avea gândul lui Hristos înseamnă a judeca viaţa proprie şi viaţa tuturor celor din jur numai şi numai prin prisma Sfintei şi Dumnezeieştii Scripturi. Sfântul Profet Isaia spunea: «Vai de cei care fac legăminte fără ca acestea să fie făcute în Duhul lui Dumnezeu», referitor la cei care trăiesc după literă, nu după duh, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel. Creştinul adevărat, înscriindu-se în viaţa sfinţilor, este cel care dobândeşte gândul lui Hristos, se aşază sub adumbrirea Duhului celui Sfânt şi încarcă viaţa sa de viaţa lui Dumnezeu şi de viaţa sfinţilor. Această dependenţă devine izvorul libertăţii sale, căci creştinul adevărat este un om liber, iar în libertatea lui se arată că el nu cade sub robia păcatului. Creştinul adevărat cunoaşte sensul adevărat al lucrurilor şi nu cade sub robia formelor exterioare. Creştinul adevărat cunoaşte taina iertării şi nu cade în robia răzbunării şi a urii. Creştinul adevărat este cel care înţelege viaţa celui de lângă sine şi nu doreşte să cadă în robia dorinţei de a-l domina pe acesta cu orice preţ”.
De asemenea, Părintele Mitropolit arată că omul poate dobândi raiul prin fratele său: „Ziua de astăzi este chemare la sfinţenie. Sfinţenia este starea duhovnicească prin care omul este eliberat de moarte, fiind cuprins de harul veşniciei, de harul Învierii Domnului Hristos. Creştinul adevărat este cel care înţelege că viaţa lui de sfinţenie, pe care este chemat să o dobândească, trece prin viaţa fratelui. Mare har este acela când noi recunoaştem că şi alţii există! De obicei, viaţa noastră se învârte în jurul propriei noastre vieţi şi nu avem forţa lăuntrică să recunoaştem că şi celălalt este chipul lui Dumnezeu. Şi celălalt se cuvine să trăiască în sfinţenia vieţii. Şi celălalt este, în cele din urmă, raiul nostru, adică dobândim raiul veşniciei prin fratele nostru”.
La finalul slujbei arhiereşti, după ce credincioşii s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, părintele stareţ Laurenţiu Niţă a ţinut un cuvânt de recunoştinţă: „Sfinţii sunt rugători fierbinţi către Dumnezeu atunci când noi îi chemăm în rugăciune, atunci când noi îi cinstim. Dăm slavă Bunului Dumnezeu, celui în Treime lăudat, Preasfintei Fecioare şi tuturor sfinţilor, cei care sunt ocrotitorii mănăstirii noastre, pentru această zi ca de înviere. Fiecare prezenţă a noastră la Sfânta Liturghie este o înviere a simţurilor noastre şi, în acelaşi timp, un început bun pentru a ne îndrepta viaţa şi pentru a călca pe urmele sfinţilor”.
La final, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, dimpreună cu soborul clericilor, a săvârşit slujba Parastasului pentru ctitorii aşezământului monahal nemţean.
Scurt istoric
Mănăstirea Almaş, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, este un aşezământ de călugări, ctitori fiind Vasile şi Maria Almaş, mănăstirea luând fiinţă între anii 1715-1720. Zidirea bisericii a început la o dată necunoscută, de Constantin Mavrocordat, voievodul Moldovei, fiind încheiată la 1715 de Vasile Almaş. Din anul 1812, ansamblul devine mănăstire de maici, iar biserica este renovată şi mărită în 1851 de boierul Palade. În anul 1959, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist şi se redeschide în anul 1987, ca schit, sub oblăduirea Mănăstirii Horaiţa. Astăzi, obştea mănăstirii este formată din 14 vieţuitori, stareţ fiind arhimandritul Laurenţiu Niţă.