Spitalul „Providenţa“, 9 ani de medicină de bună credinţă

În fiecare lună, aproximativ 2.000 de oameni aleg să fie trataţi la Spitalul „Providenţa“. Şi în fiecare zi aproape 140 de persoane lucrează pentru binele lor. Domnul inginer Marinel Talpeş, director al Spitalului „Providenţa“, a detaliat în cadrul interviului de mai jos ce înseamnă această unitate medicală creştină, locul în care pacienţii îşi doresc să revină, uitând că au venit să se facă sănătoşi.

Cum arată Spitalul „Providenţa“ după 9 ani de funcţionare?

Gândul minunat a fost al Preafericitului Patriarh care a înfiinţat aici un „Centru de Diagnostic şi Tratament“, în anul 2000. Acest centru, sub îndrumarea Părintelui Mitropolit Teofan, a devenit Spitalul „Providenţa“, pe 20 februarie 2008, când a primit avizul de funcţionare din partea Ministerului Sănătăţii. Un spital care a evoluat, de la 45 de paturi ajungând la 102 paturi, diverse specialităţi, un ambulator foarte generos, un laborator propriu cu două puncte de lucru, un proiect cu o adevărată împlinire pentru partea medicală a Bisericii.

Este un spital aparte, fiind al Mitropoliei?

Faptul că aparţinem de Biserică ne obligă foarte mult. Noi, ca orice spital acreditat, respectăm toate cerinţele şi normele în vigoare, privind acordarea unui serviciu medical, dar apartenenţa la Biserică ne obligă la câteva măsuri interne: o atenţie sporită privind îngrijirea şi terapia nu numai a trupului, ci şi a sufletului. Aşa încât cadrele noastre medicale au şi această gând,  de a oferi un serviciu medical cu tot sufletul şi cu gândul că Dumnezeu este acolo, în lucrarea vindecării.

Cum se văd roadele acestei lucrări, ce vă spun pacienţii?

Roadele sunt minunate! Pacienţii au un chestionar de satisfacţie pe care îl completează şi ne adresează cuvinte de mulţumire pentru misiunea noastră de aici şi pentru efortul depus. De asemenea, sunt şi feedback-uri pe care le primesc personal, pacienţii vin adesea la biroul meu şi îmi mulţumesc, deşi nu ne-am văzut niciodată. Transmit aceste mesaje cadrelor medicale căci eforul este al tuturor, iar pacienţii îşi doresc să rămână mai mult şi promit că vor reveni, deşi noi nu ne dorim asta. Ne dorim să îşi încheie episodul medical şi să fie cât mai aproape de vindecare, prin educaţia pentru sănătate pe care noi ne-o propunem.

Care sunt provocările?

Provocările sunt diverse, pornind de la necesitatea de a investi permanent în aparatură de înaltă performanţă şi până la necesitatea de a investi în oameni. Şi spun că e o provocare pentru că trebuie să le ţii într-un echilibru pe toate, iar resursele sunt limitate. Preocuparea noastră este pentru a investi în aparatura medicală, dar, de asemenea, facem demersuri şi pentru a investi în oameni. Avem un plan de perfecţionare foarte ambiţios în care toţi angajaţii noştri parcurg o serie de cursuri.

„Este un proiect care se va dezvolta foarte mult“

Aveţi şi activităţi în afara programului care vă consolidează, ca echipă?

Ne preocupăm să devenim o familie, ne vedem şi în timpul liber, facem diverse activităţi împreună cu diverse ocazii, 1 Iunie, Crăciun, organizăm şi pelerinaje. Toate aceste întâlniri în afara spitalului ne asigură o relaţionare corectă în timpul programului de lucru şi nu numai.

S-a schimbat perspectiva în cadrul echipei, de când aţi realizat aceste activităţi?

Sigur, ne cunoaştem mai bine şi reuşim să depăşim obstacolele inerente ale unei activităţi profesionale prin aceste relaţii mai puternice pe care le creăm în timpul liber.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest rol de manager?

Este o binecuvântare pentru mine să fiu aici, chiar trăiesc acest rol, această misiune şi mă bucur că Domnul m-a adus aici. Este o responsabilitate mare şi o onoare să fiu managerul Spitalului „Providenţa“.

Ce aţi învăţat?

Am patru ani de când sunt aici şi am învăţat foarte mult. În primul rând că trebuie să mă bucur şi să fiu recunoscător, sunt lucruri noi care mi-au schimbat total direcţia sufletească.

Cum vedeţi acest proiect în viitor?

Este un proiect care se va dezvolta foarte mult. În primul rând, adresabilitatea pacienţilor ne obligă să construim în următorii ani încă o clădire care să însemne un număr mai mare de paturi şi o resursă suplimentară pentru pacienţii care ne solicită. Acum se fac programări cu câteva luni în avans şi acest lucru creează un oarecare disconfort pentru mulţi pacienţi care ar dori să vină la noi.

De aceea, ne-am impus un plan de dezvoltare pe cinci ani care implică o nouă clădire cu încă 100 de paturi şi cu dezvoltarea actualelor specialităţi pe care le avem. Am dezvoltat Gastroenterologia, acum urmează să punem în funcţiune un mamograf digital, încercăm să venim tot mai mult în întâmpinarea pacienţilor care ni se adresează.

Acest lucru presupune să faceţi angajări, mai găsiţi medici, dat fiind acest exod?

Este un lucru sensibil, într-adevăr, dar noi avem nădejde că oamenii care înţeleg acest proiect se alătură cu drag echipei şi rămân pe termen lung. De exemplu, noi în ultimii doi ani am angajat peste 70 de cadre medicale şi au plecat doar două persoane din motive de pensionare. Apreciază ce primesc pentru că găsesc la acest loc de muncă mult mai mult decât o recompensă financiară: au parte de siguranţă, un mediu de lucru liniştit, o demnitate şi un respect al colegilor, ceea ce este foarte important la un loc de muncă.

Dacă ar fi să definiţi „Providenţa“ într-un cuvânt...

Aş lua din valorile noastre şi aş spune credinţă.