„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Studenţi în dialog la ASCOR Iaşi
În seara de marţi, 6 noiembrie 2018, a avut loc, în cadrul „Dialogurilor studenţeşti”, prima ediţie a unei noi activităţi intitulate „Cuvântul tânărului”. Aceasta îşi propune să invite în fiecare lună un student care participă în mod regulat la dialoguri şi care ar dori să dezvolte o temă din domeniul lui de competenţă profesională sau dintr-un domeniu de interes.
În această lună, am fost invitată să vorbesc despre importanţa unui mod de viaţă organizat, din perspectiva unei studente în anul al III-lea la Facultatea de Medicină Generală din Iaşi. Această temă a fost cu adevărat o provocare şi un motiv de depăşire personală. Am încercat să mă documentez şi să expun cât mai detaliat efectele biologice, psihologice şi duhovniceşti ale urmării unui program organizat de viaţă. Am încercat să explic cum organismul nostru are, într-un mod instinctiv, tendinţa să se autoregleze şi să caute „o ordine” interioră, ordine care, prin comportamentul nostru, putem fie să o încurajăm, fie să o dezechilibrăm, fie chiar să o distrugem, ajungând astfel la boli grave.
Cum ar putea ceva ce este valabil pentru trup să nu fie valabil pentru suflet? M-am întrebat aşadar care ar fi efectul programului din punct de vedere duhovnicesc. Neavând studii de teologie, am cerut ajutorul unui părinte de la facultatea de teologie, care mi-a explicat că a avea o zi organizată, o structură a zilei, îţi permite să intri într-o rânduială. Marele avantaj al acestei rânduieli este că activitatea ta va dobândi sens. Concentrând puterile noastre sufleteşti şi trupeşti pe un lucru, ne vom defini şi ne vom armoniza relaţia noastră cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Într-adevăr, în momentul în care nu avem un sens anume în viaţă, în general sau chiar în ziua respectivă, căutăm sensul acesta în orice lucru mărunt, risipindu-ne şi împrăştiindu-ne. Această împrăştiere ne duce la o stare haotică interioară care va afecta relaţiile noastre cu ceilalţi şi viaţa noastră spirituală.
La sfârşit ne-am pus împreună câteva întrebări, cum ar fi: „Ce ar putea să ne împiedice în respectarea programului?” sau „Cine ar putea să ne ajute la construirea programului?”. Am încercat să plecăm cu toţii măcar cu o idee folositoare din întâlnirea aceasta, ca o sămânţă bună pusă în pământul sufletului nostru care, îngrijită, sperăm să dea rod bun în vieţile noastre.
Data viitoare la „Cuvântul tânărului”, pe 16 decembrie, la Metocul Maicilor, o vom avea ca invitat pe Ana Lăcrămioara, doctorandă în chimie, care ne va vorbi despre relaţia dintre ştiinţă şi religie. Până atunci, să ne bucurăm şi să învăţăm împreună din fiecare nou dialog, precedat de citirea Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea noastră.
(Maria Rucăreanu - voluntar ASCOR Iaşi, studentă la Facultatea de Medicină)