„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Tânărul ortodox astăzi
Cine dintre noi este tânăr ortodox? Cine sunt tinerii ortodocși? Cui se adresează această Zi Mondială a Tineretului? Aș zice că tânăr este cel ce privește viața cu nădejde; este tânăr cel ce alege să vadă în cei din jurul său ceea ce este bun; este tânăr cel ce crede că până la urmă binele va învinge și efortul depus în fiecare zi merită și are sens. Sunteți de acord cu mine? Dacă da, sigur l‑ați întâlnit în voi sau în ceilalți pe tânărul ortodox.
Odată cu praznicul Întâmpinării Domnului, tinerii ortodocși sărbătoresc, încă din anul 1992, pe data de 2 februarie, Ziua Mondială a Tineretului Ortodox. Această zi a fost hotărâtă la a 14‑a Adunare Generală a Syndesmos, Organizația Mondială a Tineretului Ortodox. Voluntarii din ATOR și ASCOR Iași au marcat și anul acesta evenimentul. Catedrala Mitropolitană din Iași s‑a umplut de dimineață de glasul tinerilor, care, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Teofan, au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie arhierească. Deși cântarea nu s‑a ridicat înălțimea corului Catedralei, în simplitatea ei s‑a simțit rugăciunea și mesajul de bucurie al unei singure voci, o voce a tinerilor dornici să‑L slăvească pe Dumnezeu și pe Pruncul Iisus, arătat Dreptului Simeon.
Ecoul acestei cântări s‑a prelungit până seara, când tinerii au revenit în curtea Mitropoliei, pentru a participa în Sala „Iustin Moisescu” la o conferință dedicată cunoașterii vieții tinerilor creștini din alte țări. Tema centrală - Ortodoxia în Africa - a cuprins descrierea istoriei Ortodoxiei în țări precum Tanzania, Uganda și Rwanda. Inedite au fost nu atât informațiile locale, ci mai ales experiențele unor voluntari care au descris din propria perspectivă relația cu credincioșii ortodocși africani. Vasile Raj Bostan (ATOR Iași) a petrecut în anul 2017 o lună alături de comunitățile ortodoxe din Uganda și Rwanda, întorcându‑se mai bogat sufletește, cu prietenii noi, dar și cu șapte fini, cărora le‑a devenit naș de botez. Dacă e ceva ce a învățat de la tinerii ortodocși africani, acest lucru ar fi libertatea de exprimare și absența oricărui formalism. În Africa, oamenii sunt direcți, prietenoși, profunzi, recunoscători pentru binele primit, oricât de mic. Spre deosebire de noi, europenii, upgradați la cele mai înalte nivele de civilizație, tinerii africani nu au mintea poluată de gadget‑uri și media. Pentru ei, cunoașterea e un miracol.
Este impresionant modul în care primesc Ortodoxia oamenii din Africa, povestește arhim. Nicodim Petre, care a fost pentru trei luni în Tanzania. Simplitatea și uimirea cu care se împărtășesc de Cuvântul lui Dumnezeu, bucuria cu care ascultă istorisirile despre viața Sfântului Antonie, spre exemplu, este, cred, o reiterare a atmosferei din veacurile primare. Curiozitatea și entuziasmul lor iradiază energie și îndeamnă la a dărui și mai mult din ceea ce noi avem firesc prin moștenire de la înaintașii noștri: credință, cultură creștină, cunoștințe despre importanța Bisericii în viața omului. În Africa, cei botezați învață de la zero despre adevărul de credință, despre Tainele Bisericii, primind aceste daruri la nivelul propriu de înțelegere. Pastorația într‑o cultură diferită este o provocare. Cum poți povesti unui african despre post, atunci când el postește firesc, mâncând foarte puțin și numai legume pentru că nu are alimente de frupt? Credincioșii africani își exprimă bucuria prin dans și cântec, chiar și în cadrul Sfintei Liturghii, unde cântările sunt însoțite de bătăi din palme. Preoții, care sunt dintre cei mai educați dintre localnici, au de obicei șapte‑opt clase și de multe ori citesc cu dificultate textele slujbelor. Învață și ei învățându‑i pe credincioși.
Ortodocșii din Africa au învățat‑o și pe Gabriela Pipirig (coordonator în cadrul Departamentului de Misiune pentru Tineret, la rândul ei voluntar cu experiența vizitării acestor comunități) să prețuiască simplitatea pe care o regăsești chiar și într‑o porție de mâncare (pentru ei de neprețuit), dar și timpul.
Aceste experiențe, alături de multe altele, ne îndeamnă să ne gândim în ce fel prețuim noi, tinerii de astăzi, darul Ortodoxiei? Tânărul ortodox este și cel român, cel rus, grec, sârb sau, iată, cel african. Oare suntem noi capabili să retrăim mereu taina credinței ca la început? Lucrul acesta ne menține, de fapt, sufletul tânăr; miracolul credinței ce ne deschide spre orizonturi noi, ce ne pregătește pentru a putea primi daruri și mai mari. Voi ce spuneți, tineri ortodocși? (Miruna Maria Popovici, ATOR Iași)