„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biserici şi mănăstiri în haină de praznic
Sărbătoarea Preacuvioasei Parascheva adună astăzi mulţime de credincioşi în bisericile şi mănăstirile din întreaga ţară. Între locaşurile de închinare din Mitropolia Olteniei care îşi sărbătoresc hramul se numără mănăstirile Popânzăleşti, din judeţul Dolj, Pătrunsa şi Cozia Veche, din Vâlcea, Gura Motrului, din Mehedinţi, precum şi bisericile „Sfinţii Brâncoveni” şi „Brânduşa” din Craiova şi Schela din Turnu Severin.
Sfânta Preacuvioasă Maică, ocrotitoarea Moldovei, este cinstită în chip deosebit şi în Oltenia. Sute de suflete vin la rugăciune an de an în bisericile cu tradiţie, care îmbracă astăzi veşmânt ales de prăznuire. Între acestea se numără şi Mănăstirea Popânzăleşti. Situată la aproximativ 20 de kilometri distanţă de oraşul Craiova, în direcţia Balş-Slatina, cinstitul aşezământ se numără în rândul celor mai vechi vetre monahale din Oltenia. Locul unde a fost aşezată piatra de temelie se găseşte în apropierea fortificaţiei Romula, fosta capitală a Daciei Malvensis. Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic, de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. Spre sfârşitul vieţii, Hamza a îmbrăcat rasa monahală sub numele de Ioan şi a lăsat cu limbă de moarte ca toată averea sa să fie închinată mănăstirii.
În 1799, sfânta mănăstire a fost reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni Chesarie şi Filaret, ea a devenit un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea. În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, lucrările de restaurare s-au intensificat, finalizându-se într-o perioadă relativ scurtă. Tot în timpul păstoririi Sfântului Calinic pe aceste plaiuri, biserica a fost împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. După legea secularizării, atunci când i-au fost confiscate aproape toate proprietăţile, mănăstirea a intrat în declin. Din 1870, a devenit biserică de mir, călugării ei fiind risipiţi pe la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, primind ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva.
La praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, mănăstirile Pătrunsa și Cozia Veche din Arhiepiscopia Râmnicului îmbracă haine de sărbătoare cu prilejul sărbătoririi hramului.
Mănăstirea Pătrunsa este situată în comuna Bărbăteşti şi a primit hramul Cuvioasei Parascheva pentru a o cinsti pe ocrotitoarea mamei ctitorului, Episcopul Climent. Acest schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa, Paraschiva Modoran, din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa.
Distrus în urma căderii unei stânci, este refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmaşi ai Episcopului Climent. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, pictura fiind realizată în stil brâncovenesc cu influenţe populare. Viaţa monahală de aici este austeră şi binecuvântată de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti, iar cei care ajung în acest loc pot simţi viaţa isihastă şi pot trăi cu adevărat clipe de înălţare duhovnicească.
Mănăstirea Cozia Veche, sau „Schitul de piatră”, situată la intrarea în defileul Oltului, la 1 kilometru nord de Mănăstirea Cozia, are hramurile „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Cuvioasa Parascheva” şi se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârşitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea.
Tot de praznicul preacuvioasei s-au înveşmântat de sărbătoare şi bisericile „Sfinţii Brâncoveni” din Craiova, care şi-a serbat al doilea hram, „Sfântul Nicolae”-Brânduşa şi biserica parohiei severinene Schela.
Între bisericile de mir din Arhiepiscopia Craiovei care au dobândit-o pe preacuvioasa drept cel de-al doilea hram, amintim de asemenea: „Sf. Petru Movilă” şi „Brânduşa”, precum şi biserica parohială din localitatea gorjeană Strâmba-Jiu.