Capela Sineasca din Craiova

Rafinament, armonie, istorie şi nu în ultimul rând credinţă. Acestea ar putea fi doar câteva dintre gândurile pe care le păstrezi după ce treci pe la Biserica „Sfânta Maria”-Sineasca din Craiova. Veche de peste un secol, biserica adună între zidurile sale o bogată moştenire de ortodoxie şi mărturisire jertfelnică.

Capela „Sfânta Maria”-Sineasca, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află în mijlocul celui mai mare cimitir din Craiova. A fost construită spre a împlini rânduiala de necropolă a familiei Gheorghe şi Eliza Alexandrescu, între anii 1905 și 1911. Din 1937, însă, ea a fost donată către Primăria municipală, luând în sarcina liturgică împlinirea rânduielilor din cimitirul Sineasca.

Ctitorie a familiei Georgescu

Temeluirea sfântului locaş se leagă de dorinţa Elizei Alexandrescu, fiica pitarului craiovean Stan Paliu, de a păstra memoria soţului ei, Gheorghe Alexandrescu, şi totodată pentru a servi ca necropolă familiei sale. Persoană îndrăgostită de artă, fire credincioasă şi filantroapă, Eliza s-a confundat întru totul cu ctitoria sa. Pentru plinirea jertfei sale, ea a tocmit cei mai buni meşteri şi a adus materialele cele mai alese. Autenticitatea istorică a construcţiei este dată de cele două pisanii aşezate pe frontispiciul capelei şi în pridvor: „Acest sfânt locaş cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» a fost înălţat între anii 1905 și 1911 de către Eliza Alexandrescu, iar după trecerea ei la cele veşnice, înfrumuseţat după cum se vede, a fost dăruit de sora sa Maria B. Georgescu Primăriei Municipiului Craiova” (pisania din faţa bisericii).

Monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului bucureştean A. Calvel, din blocuri masive de piatră aduse de la Albeşti, Muscel. Ulterior, au fost adăugate pridvorul, altarul, catapeteasma şi cripta, după planurile arhitecţilor O. Heselman Carada şi A. Vincenz.

După moartea Elizei, în anul 1913, grija necropolei a revenit surorii, Maria B. Georgescu.

Drumul parcurs în istorie

La 28 aprilie 1933, bisericuţa familiei Georgescu a fost donată către Primărie. Actul s-a autentificat şi transcris la Tribunalul Dolj, cu condiţia de a fi transformată în capelă şi folosită pentru necesităţile liturgice ale cimitirului Sineasca. Pentru a funcţiona ca biserică, i-au mai fost adăugate un pridvor, altar şi catapeteasmă. Cripta a fost şi ea construită ulterior, fiind mutate aici sarcofagele familiei Alexandrescu: al Elizei şi al lui Gheorghe Alexandrescu, precum şi rămăşiţele pământeşti ale celorlalţi membri ai familiei.

În perioada 1934-1941, Ion B. Georgescu, fiul Mariei, care ocupa funcţia de primar al municipiului Craiova, a zugrăvit altarul şi a refăcut, parţial, pictura din naos. De asemenea, tot în această perioadă a fost schimbat, în parte, mobilierul, tâmpla a fost împodobită cu icoane, iar capela a fost împrejmuită cu zid de piatră.

Capela cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi „Înălţarea Domnului” a fost sfinţită la 29 decembrie 1946 de delegatul Episcopului Nifon al Râmnicului şi Noului Severin de atunci, părintele consilier administrativ Florea Mihăiescu, împreună cu un ales sobor de preoţi. La eveniment au participat reprezentanţii autorităţilor locale, dar şi primarul-ctitor Ion B. Georgescu. Primul preot rânduit aici spre slujire a fost părintele Nicolae Bolboceanu, fost consilier economic al Arhiepiscopiei Chişinăului, fiind plătit prin contribuţia Primăriei Craiova.

Detalii şi fineţuri arhitecturale

Capela cimitirului Sineasca impresionează însă prin arhitectura ei deosebită. Fiecare latură a fost împodobită până la cel mai mic detaliu şi cel mai ales rafinament. A fost proiectată după planurile arhitectului A. Clavel, lucrările fiind duse la sfârşit de o echipă condusă de meşterul italian P. Pascuttini. Blocurile de piatră cu care a fost construită biserica au fost aduse de la Albeşti, Muscel. Decorul tâmplei aparţine arhitectului O. Heselman Carada, iar în interior pereţii au fost pavaţi cu plăci de marmură albă de Carara, aduse din Italia.

În ceea ce priveşte pictura interioară, aceasta poartă semnătura artiştilor A. Gheorghiu din Bucureşti şi Menpiu din Franţa. Pictura tâmplei îi aparţine cunoscutului pictor gorjean I. Keber. Cele 29 de medalioane cu chipuri de sfinţi, ce se găsesc la exterior, sunt executate din mozaic de sticlă de Murano. Acoperişul a fost confecţionat din tablă de aramă, prelucrată de firma bucureşteană Glaiser. Biserica are trei cupole. Cupola cea mare, pe care este pictat Pantocratorul, este înălţată pe opt coloane masive de marmură neagră de Carara, fiecare coloană având circa 5 m înălţime. Tot în cupola cea mare se mai găsesc 16 ferestre dreptunghiulare cu geamuri de diferite culori, prin care lumina pătrunde armonios în interiorul bisericii.

Pe pereţii interiori, pe bolta mare, în naos şi în Pantocrator sunt pictate icoane cu scene din viaţa Mântuitorului: Naşterea, Judecata, Răstignirea, Punerea în mormânt etc. De asemenea, pe pereţii laterali sunt pictate opt icoane mari. Policandrul ce se găseşte în mijlocul bisericii datează din anul 1907, fiind executat din aramă, într-un atelier din Berlin. Modelul pe care îl imită este coroana regelui ostrogot Receswild, piesă admirată de Eliza Alexandrescu la Muzeul Cluny din Paris. Aceasta era pasionată de artă, dar se ocupa şi cu filantropia, implicându-se în creşterea a 10 copii, pe care i-a ajutat să păşească în societate.

Răsplătită cu Marele premiu la festivalul din Karlsbad

Unul dintre elementele esenţiale ale capelei este cripta ctitorilor, unde se găsesc cele două sarcofage: cel al Elizei, în partea dreaptă, şi al lui Gheorghe Alexandrescu, în partea stângă. Sarcofagele sunt executate din bronz masiv, în anul 1907, la atelierul de gravură al lui Frederik Strok din Bucureşti. Pe fiecare sarcofag se găseşte câte o vază cu flori, aduse din Egipt, purtând pecetea păsării Ibis. Pentru frumuseţea sa arhitecturală, sfântul locaş a fost premiat în cadrul festivalului din Karlsbad cu Marele premiu „Grand Onix”.

În anul 1982, la Capela „Sfânta Maria” au început primele lucrări de restaurare. De pe data de 14 noiembrie 1982 şi până pe data de 10 februarie 1983, sub directa coordonare a preotului Ioan Ion Popescu, au avut loc lucrări de refacere a picturii şi, în acelaşi timp, a fost introdus aici curentul electric. În decursul timpului s-au înaintat numeroase demersuri pentru ca Biserica „Sfânta ­Maria”-Sineasca să treacă în patrimoniul Mitropoliei Olteniei.