Crucile de piatră din Cetatea Băniei

Câteva locuri importante din urbea Craiovei au rămas marcateprin aşezarea unor cruci de piatră, pildă a credinţei şi jertfelniciei dreptmăritorilor creştini peste veacuri. Podoabele nepreţuite ale credinţei în Hristos stau astăzi mărturie despre dragostea şi devotamentul oltenilorfaţă de Biserică.

Sunt anumite locuri din Cetatea Băniei în care trecutul şi prezentul se întrepătrund, ţinându-se frăţeşte de mână. Aici fiecare poate jertfi o clipă din tumultul zilei spre a se sătura pentru o clipă din întâlnirea cu Dumnezeu. Ţintuite ca nişte limbi de ceasornic liturgic, care nu dau nici înainte, nici înapoi, crucile de piatră ale Craiovei au rămas parcă nemişcate în secolul vitezei.

Crucea de piatră de la Catedrala „Sfântul Dumitru”

Prima cruce de hotar şi cea mai cunoscută se găseşte în parcul din faţa Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, lângă Casa Băniei. Dăltuită în anul 1816 în piatră brută, ea a fost aşezată aici în anul 1933, de arhimandritul A. Vicenz. Din însemnările ce se găsesc pe ea reiese că: „Această Sfântă Cruce s-a rădicat la capu podului Scufan ... preţii Stoian ereu, Ioana ereiţa (preoteasa) şi copiii lor (faţa principală) ... Şi s-au făcut cu toată cheltuiala ... Ion ereu/preot, Constandina ereiţa/preoteasa Gheorghe, Ilinca, Sofia, Ivanca (laterale de sud)” (V. Bărbulescu, în revista „Mitropolia Olteniei”, nr. 7-8/1965). Cercetând mai îndeaproape aceste cuvinte, istoricii au dedus că locul de unde fusese adusă sfânta cruce era iniţial un pod din apropierea Bisericii Hagi Enuşi, situată pe atunci în Târgul de Afară, şi că a fost cioplită pe cheltuiala lui „julan Filcu”, fiind consemnate de asemenea numele celor care au contribuit alături de dânsul la finalizarea lucrării, clerici sau mireni (Prof. Gh. Rădulescu, în MO, nr. 1-2/1978, p. 152).

Crucea funerară din curtea Mănăstirii Jitianu

Mai veche decât crucea de la catedrală este cea de la Mănăstirea Jitianu, aşezământ monahal situal în proximitatea oraşului Craiova. „Aceasta este datată din prima jumătate a secolului al XVIII-lea (1736-1737), reprezentând una din crucile mai rare ca vechime de pe teritoriul Arhiepiscopiei Craiovei. A fost adusă în curtea Mănăstirii Jitianu cu ani în urmă, de la Târgu Jiu, pentru a îmbogăţi colecţia de obiecte bisericeşti, prin strădania pr. D. Bălaşa, cunoscut cercetător al relicvelor de cultură şi civilizaţie din această zonă” (ibidem). Pe o înăl­ţime de 1,25 m se desfăşoară o frumoasă broderie în piatră, întreaga însemnare fiind aşezată sub monograma: IC, XC. Astfel, pe faţa principală a crucii, stau aşezate cuvintele: „Această Sfântă şi Dumnezeiască Cruce ridicată de robul lui Dumnezeu Martin Petraru”. Pe lateralele de sud şi nord sunt dăltuite numele membrilor familiei meşterului pietrar: „Ion, Ştefana, Constandin, Dobriţa - leat 72, 45 (1736-1737)”. Nu în ultimul rând, pe laterala de nord, se află înscrisă inscripţia funerară: „Această Sfântă Cruce s-a rădicat la mormântul lui Martin Dumitru”.

În curtea sfintei mănăstiri, alături de această sfântă cruce, au mai fost aşezate de-a lungul timpului şi alte cruci de piatră, la fel de valoroase, salvate de la distrugere de vrednicul de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu. Alături de acestea ar mai putea fi socotită şi crucea de piatră de lângă vechea biserică a Mănăstirii Coşuna, de la Mofleni.