Învăţătura Bisericii despre timpul liturgic

Timpul liturgic sau sacru a fost consacrat de Biserică şi astfel, alături de anul cosmic, solar, avem şi anul liturgic. Ziua liturgică se deosebeşte de cea cosmică prin faptul că nu începe odată cu răsăritul soarelui, ci seara, aşa cum de fapt au început şi zilele creaţiei în timpul de dinaintea căderii în păcat. Ziua liturgică debutează cu slujba Vecerniei şi se încheie cu slujba Ceasului IX, iar între ele sunt oficiate mai multe slujbe religioase ce au în centru Sfânta Liturghie, ca actualizare în timp şi dincolo de timp a jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. În felul acesta, timpul cosmic este introdus în spaţiul şi în timpul sacru al Bisericii, realizându-se astfel sfinţirea timpului, punerea lui într-o relaţie specială cu Dumnezeu, cu iubirea şi eternitatea lui. Aşadar, timpul sacru şi timpul cosmic nu se exclud, ci, dimpotrivă, timpul cosmic se împlineşte în timpul sacru sau liturgic. Acelaşi Hristos stă atât în centrul timpului sacru, cât şi în centrul celui cosmic, marcând pentru totdeauna timpul cosmic căci, aşa cum ştim, naşterea Sa a devenit unitate de măsură a timpului, istoria omenirii măsurându-se înainte sau înapoi după acest reper. Pe de altă parte, praznicele Naşterii şi Învierii Domnului marchează profund ciclul anului liturgic, iar prin intermediul timpului sacru, Duhul Sfânt actualizează în istorie - în timpul cosmic - pentru noi, pe Hristos Cel dincolo de timp. În acest context, zilele în care se întâlneşte timpul sacru cu timpul cosmic prin actualizarea în Biserică a unor evenimente şi persoane sacre, prin intermediul rugăciunii şi al cultului divin, se numesc sărbători.

Necesar este să reţinem că timpul liturgic este timpul mântuirii noastre şi trebuie trăit ca răscumpărare a timpului pierdut în păcat, dar şi ca posibilitate a pregătirii pentru viaţa de comuniune veşnică în iubire cu Dumnezeu şi semenii. Cărţile de învăţătură creştin-ortodoxă evidenţiază importanţa pe care trebuie să o acordăm timpului vieţii prezente, timp care ne-a fost dăruit de Dumnezeu spre a înainta pe drumul către Împărăţia cerurilor, către viaţa cea veşnică. De aceea, timpul pe care-l avem la dispoziţie este foarte preţios, iar responsabilitatea noastră pentru modul cum îl folosim este foarte mare.