„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Jertfă şi binecuvântare în ctitoria boierului Harşu
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit miercuri, 10 februarie, la Parohia Harşu din Craiova. Cu acest prilej, comunitatea ortodoxă din zona pieţei centrale a oraşului l-a cinstit pe Sfântul Haralambie, ocrotitor al sfântului locaş, alături de Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana.
Urmând unei frumoase tradiţii, în fiecare an, la data de 10 februarie, credincioşii bisericii cu hramurile „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana” şi „Sfântul Haralambie” din Craiova îl cinstesc pe cel de al doilea ocrotitor al parohiei, participând la Sfânta Liturghie, săvârşită de IPS Părinte Irineu. Şi anul acesta, Părintele Mitropolit a pus la inima celor prezenţi cuvânt de învăţătură duhovnicească, săvârşind la final slujba de pomenire a celor trecuţi la Domnul, ctitori şi credincioşi ai sfântului locaş.
Biserică monument istoric
Biserica Harşu se înscrie pe lista monumentelor istorice din Cetatea Băniei. Aşezată în partea de nord-est a oraşului Craiova, la întâlnirea dintre strada Feldioara cu strada Mitropolit Nifon Criveanu, fosta Călimăneşti, la nr. 17, biserica a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea. Pe atunci, zona era locuită de ţigani robi, „sloboziţi” ulterior prin legea lui Cuza Vodă. Probabil că unii au aparţinut chiar ctitorului Aşu sau Haşu. În jurul anului 1900, întreaga comunitate de ţigani, aşezată în chiar spatele Bisericii Harşu, au fost mutaţi de primărie. Din însemnările timpului se mai ştie că pe malul bălţii din apropierea sfântului locaş (spre nord) se aflau spânzurătorile oraşului, cu călăi recrutaţi dintre ţigani. Aici au avut loc execuţiile prin spânzurare, până la apariţia „Regulamentului Organic”, când au fost desfiinţate.
Din consemnările marelui istoric Nicolae Iorga aflăm că Biserica Harşu a fost zidită la anul 1802. În anumite inscripţii şi însemnări din sfântul locaş găsim indicaţii pentru anul 1800 şi chiar 1806. Despre ctitorul bisericii, care se numea Aşu (Harşu), documentele catagrafice şi pisania arată că era în rangul boieresc de pitar, iar pe linie militară era polcovnic. Este amintit drept aga al Craiovei, adică prefect în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.
Lucrări de restaurare săvârşite de-a lungul timpului
La cutremurul din 1838, ctitoria boierului Harşu a suferit daune majore. În anul 1862, cu sprijinul credincioşilor, s-au realizat ample lucrări de restaurare şi reabilitare. Între binefăcătorii care au contribuit în mod esenţial cu danii şi forţă de muncă este consemnat Zamfir Furtună, trecut mai apoi în rândul ctitorilor. După restaurarea bisericii în jurul anilor 1860, biserica a funcţionat ca filie a Parohiei „Sfântul Spiridon”. Abia în anul 1894 biserica a fost ridicată la rangul de parohie.
În perioada 1908-1909 s-au efectuat din nou lucrări de restaurare, cu meşteri din Transilvania, care au imprimat în arhitectură elemente din stilul construcţiilor protestante. Din vechea zidărie nu au mai rămas decât catapeteasma din zid şi zidurile exterioare, până la înălţimea de 5-6 m. Cu această ocazie s-a închis definitiv turla pe naos şi s-a făcut una uşoară de lemn deasupra tindei (pronaos). S-a desfiinţat zidul dintre naos şi pronaos şi s-a făcut o pictură nouă în ulei peste fresca iniţială. În anii 1936-1938 s-au refăcut acoperişul şi pictura. Pictura a fost executată în ulei de zugravul Jean Lişteveanu, sub supravegherea pictorului preot Constantin Bârneanu. În anul 1989, clopotniţa de lemn se găsea la nord-vest de biserică, la circa 10-12 metri. În partea de jos era folosită ca depozit de materiale diverse. În anul 1998, a fost înlocuit pridvorul de fier cu un pridvor de zid. Lucrarea s-a realizat în baza aprobărilor obţinute de la Departamentul Monumentelor Istorice. De asemenea, în anul 2001 au fost executate importante lucrări de consolidare şi înfrumuseţare a sfântului locaş, care au cuprins refacerea totală a acoperişului. În anul 2007, au fost executate lucrări de restaurare a picturii. Sfântul locaş a fost resfinţit în ziua de 7 septembrie 2008 de către IPS Părinte Irineu.
Preoţi slujitori la Altarul Bisericii „Harşu”
Dintre preoţii parohi amintim pe: pr. Teodor Muveanu, preotul Chirca, preotul Smarandache, pr. Ştefan Rădulescu, pr. Gheorghe Iordache, pr. Nicolae Porumb, pr. Marin Gronea, pr. Gheorghe Bălana, pr. Dumitru Marica. În prezent, la Parohia Harşu, serviciul liturgic şi administrativ este împlinit de preoţii Viorel Dică şi Picu Ocoleanu.
Realizări recente şi proiecte cu tinerii
În anul 2011, din iniţiativa şi prin stăruinţa preotului paroh Viorel Dică a fost construit un ansamblu bisericesc alcătuit din capelă, clopotniţă, cancelarie, bibliotecă, arhivă-muzeu, cameră administrativă, toaletă şi magazie. Centrul a fost închinat Sfântului Irodion de la Lainici, ocrotitorul Olteniei. Tot sub purtarea de grijă a preotului Dică, în anul 2013, au fost aplicate trei medalioane de mozaic: în mijloc icoana Mântuitorului flancată de icoanele Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi a Sfântului Mucenic Haralambie.
Prin osteneala preoţilor slujitori şi a altor oameni de bine, în ultimii ani Parohia Harşu s-a implicat intens în numeroase proiecte culturale şi de tineret. Amintim în acest sens întâlnirile duhovniceşti „Serile Harşu”, organizate în perioada Postului Naşterii Domnului şi al Păresimilor, Şcoala de vară „Edu-life”, cateheze săptămânale etc.