Liturghii arhiereşti la Cârcea şi Vodiţa

Mănăstirea Cârcea de lângă Craiova şi-a sărbătorit miercuri, 17 ianuarie, patronul spiritual, pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Şi anul acesta, la mijloc de ianuarie, Mănăstirea Cârcea a devenit loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi veniţi să aducă cinstire Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, ocrotitorul sfântului aşezământ monahal. La ceas de aleasă sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către IPS Părinte Mitropolit Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În timpul slujbei euharistice a fost săvârşită şi hirotonia întru preot a diaconului Mircea Popa, pe seama Parohiei Grindeni, Protoieria Craiova Sud, judeţul Dolj. Momentele liturgice s-au încheiat cu o slujbă de parastas, pentru toţi ctitorii şi binefăcătorii acestui locaş monahal, care au trecut la Domnul.

„Sfântul Antonie, protector al celor care au ales viaţa monahicească”

La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre viaţa sfântă pe care a dus-o Cuviosul Antonie cel Mare, protectorul călugărilor şi călugăriţelor încă din viaţa sa pământească. „Praznicul pe care îl cinstim astăzi ne reuneşte iarăşi în această sfântă mănăstire, aflată sub purtarea de grijă a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Este un lucru demn de remarcat că Sfinţii Părinţi care s-au nevoit pentru Hristos şi au dobândit daruri dumnezeieşti în lumea aceasta poartă de grijă sfintelor locaşuri de rugăciune ale Bisericii Ortodoxe şi îi călăuzesc pe calea mântuirii pe cei care cu credinţă şi evlavie, intră şi se roagă în ele. Unul dintre ei este şi Sfântul Antonie, cel care, încă din viaţa pământească s-a dovedit a fi protector al celor care au ales viaţa monahicească. El a părăsit casa părintească încă din tinereţe, a împărţit la săraci tot ce avea şi a urmat chemarea Mântuitorului Iisus Hristos, care i s-a înrădăcinat în suflet şi inimă. Aşa se face că, nu peste multă vreme, Sfântul a adunat în jurul său mulţime de călugări atraşi de viaţa evlavioasă şi lumina sfântă pe care o răspândea în jurul său. Noi mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit cu un asemenea ocrotitor şi ajutător, cum este Sfântul Antonie cel Mare, şi-l rugăm să ne fie şi în continuare mijlocitor înaintea Tronului Ceresc, să ne aducă în case, în sfintele locaşuri de rugăciune şi în toată Biserica noastră pace, linişte şi bucuria sfântă a înaintării cu spor pe calea mântuirii”, a încheiat IPS Părinte Irineu.

Aşezământul monahal de la Cârcea, închinat Sfântului Antonie cel Mare şi praznicului Intrarea Maicii Domnului în biserică, se află situat la circa 15 km de municipiul Craiova, pe ruta Coşoveni-Leu-Caracal. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1957 prin strădania familiei Cristofir, dar sfântul locaş a fost sfinţit abia în anul 1992 de către vrednicul de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei. Astăzi funcţionează ca mănăstire de maici, obştea fiind condusă de monahia Eleonora Cristofir. Tradiţia locului spune că aici, cu secole în urmă, a fost un aşezământ monahal pentru călugări. Există şi o cruce mare din piatră, cu inscripţii chirilice, nu departe de intrarea în actuala biserică.

Rugăciune aleasă în zi de praznic în Lavra Vodiţei

Sfântul Antonie cel Mare a fost cinstit în chip ales şi la Mănăstirea Vodiţa, în Episcopia Severinului şi Strehaiei. Slujba de hram a fost oficiată de Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Prăznuirea Sfântului Antonie a început din seara zilei de marţi, 16 ianuarie, cu săvârşirea slujbei Vecerniei. În ziua hramului, la Sfânta Liturghie arhierească răspunsurile stranei au fost date de către protopsalţii Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.

Mănăstirea Vodiţa este un important monument istoric şi de arhitectură din Oltenia, fiind cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar. Cel dintâi aşezământ a fost o mănăstire de călugări întemeiată între anii 1364-1370 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Tării Româneşti, Vlaicu-Vodã. A fost refăcută de Radu cel Mare în jurul anului 1500 şi de Cornea Brăiloiu în 1689, dar a cunoscut o perioadă de decădere după războiul austro-turc din 1718.

Mănăstirea Vodiţa a fost reînfiinţată în anul 1990, când a fost începută restaurarea ctitoriei voievodale şi s-a construit un corp de chilii pentru desfăşurarea vieţii de obşte. La această mănăstire a fost copiat un tetraevanghel slavon miniat, cel mai vechi manuscris din Ţara Românească.