„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Pomenirea părintelui Alexandru Racu
Părintele arhidiacon Alexandru Racu a fost pomenit luni, 6 mai, la sorocul de doi ani de la trecerea la cele veşnice în Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-Obedeanu din Craiova. La slujba de pomenire au luat parte, alături de membrii familiei, numeroşi apropiaţi, prieteni, colaboratori şi ucenici ai maestrului.
Au trecut doi ani de când părintele arhidiacon Alexandru Racu s-a îndreptat, din rânduiala lui Dumnezeu, spre patria cerească. Şi anul acesta, prin aportul deosebit al familiei Racu, memoria marelui profesor, dirijor şi compozitor al Olteniei a fost reaprinsă în sufletele celor care i-au purtat dragoste, respect şi preţuire. De data aceasta, locul de pomenire a fost Biserica „Sfinţii Împăraţi”-Obedeanu din Bănie, străveche vatră de trăire şi credinţă ortodoxă. Momentul a fost ales cu grijă, însemnând vechea tradiţie liturgică numită în popor „Paştile Blajinilor”.
„El este cu noi”
După împlinirea rânduielii de pomenire, pr. Ioan Ioanicescu a evocat momentul liturgic ales pentru pomenirea maestrului, aşezându-l în legătură cu rădăcinile sale basarabene. „În Craiova, în urmă cu peste patru decenii, credincioşii din Basarabia, în frunte cu preoţii lor, se adunau în rugăciune la Biserica Sineasca, în prima luni de după Duminica Tomii, pentru pomenirea morţilor. Era o tradiţie veche pe care o moşteniseră din locurile de pe care trebuiseră să plece cu ani în urmă. Între ei, zăream şi figura discretă a părintelui Alexandru, de fiecare dată nelipsit la această rugăciune închinată sufletelor moşilor şi strămoşilor săi. Noi facem astăzi pomenirea sa, dar el este cu noi pentru că moartea înseamnă numai o trecere din această viaţă în Împărăţia lui Dumnezeu”, a spus pr. Ioan Ioanicescu. În continuare a luat cuvântul şi pr. Ioan Drăhuşin, preot paroh la Biserica „Toţi Sfinţii”-Băşica din Craiova, prof. Gheorghe Stănescu, fost director al Liceului de Arte „Marin Sorescu”, precum şi delegaţii Filarmonicii „Oltenia”.
De la Biserica Obedeanu, soborul de preoţi şi credincioşi a însoţit familia Racu la mormântul părintelui Alexandru, acolo unde s-au săvârşit după rânduială slujba Parastasului pe scurt şi „Veşnica pomenire”. Din partea Facultăţii de Teologie din Craiova a luat cuvântul pr. lect. dr. Adrian Maziliţa, care a evocat personalitatea academică a maestrului Alexandru Racu şi realizările muzicale. În acest sens, pr. Maziliţa a amintit că, prin bunăvoinţa familiei, „la Facultatea de Teologie din Craiova se găseşte un generos fond de carte şi manuscrise muzicale, care poartă numele părintelui Alexandru Racu, precum şi pianina la care şi-a realizat cele mai importante compoziţii”.
Despre maestrul Alexandru Racu
Părintele Alexandru Racu s-a născut în Republica Moldova, la Chişinău. A fost nevoit să părăsească meleagurile natale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, astfel ajungând împreună cu întreaga familie la Craiova. Este absolvent al cursurilor Şcolii Populare de Artă, pe care le-a urmat în paralel cu cele ale Liceului „Fraţii Buzeşti” din Cetatea Băniei. Pasiunea pentru muzică l-a determinat să se înscrie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Capitală, pe care l-a absolvit în perioada 1959-1960, prin susţinerea a două examene de stat: primul la Secţiunea de pedagogie muzicală şi cel de-al doilea la Secţiunea de dirijat cor. A pus bazele Corului Filarmonicii din Craiova şi, după o muncă laborioasă de opt ani, a reuşit să susţină, în 1962, primul concert a capella şi primul oratoriu integral din capitala Olteniei. Are la activ peste 350 de prime audiţii absolute şi peste 1.000 de concerte dirijate.
Activitatea didactică a început-o în anul 1962 ca fost profesor la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, predând la secţiile de pian, muzică de cameră şi acompaniament. În 1992 a pus bazele clasei de canto-clasic din cadrul Şcolii Populare de Artă, iar din anul 2000 a reînfiinţat cursul de teorie şi solfegii din cadrul aceleiaşi şcoli. În perioada 1992-1994 a funcţionat ca lector la Universitatea „Mihai Viteazul”, iar din 2003 predă cursuri de dirijat coral pentru studenţii Secţiei de muzică din cadrul Facultăţii de Litere din Craiova. În decursul laborioasei sale activităţi profesionale, s-a bucurat de numeroase distincţii şi premii în ţară şi peste hotare, peste 30 la număr (Brevetul şi Insigna de Profesor evidenţiat, Trofeul „Ciprian Porumbescu”, „Meritul Cultural în grad de Cavaler”, conferit în 2004 de Preşedinţie etc.). A fost membru al Uniunii Compozitorilor din România, lucru cu care s-a mândrit cel mai mult.
Sub bagheta maestrului au funcţionat zeci de ani corurile Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” şi Bisericii Madona Dudu din Craiova. În anul 2007, maestrul Alexandru Racu a primit Taina Diaconiei. La data de 7 octombrie 2015, de praznicul Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, a fost ridicat la rangul de arhidiacon. A trecut la cele veşnice la 26 aprilie 2017.
Veşnică să-i fie pomenirea!