„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântă Liturghie arhierească de hramul Mănăstirii Frăsinei
Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit miercuri, 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, la hramul Mănăstirii Frăsinei.
În cuvântul de învăţătură, Arhiepiscopul Râmnicului a menţionat că „Maica Domnului s-a mutat cu sufletul la viața cerească, iar apoi cu trupul, către Tronul Preasfintei Treimi, de unde necontenit înalță rugăciuni înaintea Fiului Său pe Care L-a născut, înalță rugăciuni înaintea Duhului Sfânt, Care a umbrit-o pe ea «la începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac» și înalță rugăciuni înaintea Tatălui, Care a ales-o să fie mama Fiului Său. De aceea, nu se cuvenea ca trupul ei, din care s-a țesut Trupul Mântuitorului Hristos, Cel Care a biruit moartea prin Înviere și S-a înălțat cu Trupul la Cer, să fie dat stricăciunii”.
„Cuvântul Cel născut din ea a mutat-o întreagă la Sine Însuşi şi a binevoit ca ea să vieţuiască şi să fie împreună cu El pururea, arată Sfântul Simeon Metafrastul. Fiind Maica Vieții, ea este ocrotitoarea întregului neam omenesc și, în mod aparte, ocrotitoarea familiilor, a mamelor și a copiilor, a monahilor și a monahiilor cărora s-a făcut pildă de aleasă viețuire, de ascultare prin împlinire a poruncilor lui Dumnezeu, fiind deodată maică și pururea fecioară, sfințindu-și viața și îndemnându-ne pe fiecare dintre noi să împlinim chemarea lui Dumnezeu către sfințenie. La Adormirea Maicii Domnului, cerurile şi oştirile îngerilor s-au cutremurat de urcuşul sufletului, iar mai apoi al trupului Preasfintei şi Fericitei Fecioare, iar pământul a fost sfinţit prin purtarea ei pe pământ şi prin punerea în mormânt. Toate văzduhurile şi toate făpturile au primit har prin vederea şi prin bunătatea ei nevăzută şi neîncetată; tot pământul şi toate cetăţile şi toate sufletele credincioşilor s-au umplut şi au sporit prin lucrarea neîncetată a minunilor ei şi prin vindecările şi bunătăţile nenumărate pe care Sfânta, Maica lui Hristos, le arată peste fiecare, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sunt nenumărate minunile pe care Maica Domnului le săvârșește, iar canonul sărbătorii ne arată că acestea sunt «ca picurii ploii și ca nisipul mării». Minunile Maicii Domnului ne încredințează că este grabnic ajutătoare, îmbrățișarea celor nemângâiați, nădejdea celor deznădăjduiți, călăuzitoarea vieții tuturor celor rătăciți și izbăvirea celor din primejdii”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.