16 artişti în tehnica acuarelă din România şi Republica Moldova au participat în perioada 4-14 septembrie la tabăra de acuarelă de la Mănăstirea Cozia. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Râmnicului şi Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Vâlcea.
Tabăra de acuarelă de la Mănăstirea Cozia a avut scopul de a facilita schimbul de experienţă al artiştilor plastici din diferite zone ale ţării şi din Republica Moldova, dar şi de a evidenţia valoarea artiştilor participanţi, care printr-o variată paletă cromatică au transpus locuri din natură, monumente istorice sau oameni care i-au inspirat pentru actul de creaţie. Tema din acest an a fost dedicată familiei Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, de aceea tabăra a fost organizată în mai multe locaţii din Arhiepiscopia Râmnicului, respectiv la mănăstirile Cozia, Hurezi, Dintr-un Lemn şi Surpatele. „La Vâlcea, am fost invitată de mai multe ori şi am stat şi la Hurezi, şi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, şi la Surpatele, locuri pline de istorie, care îţi dau o stare de bine pentru tot anul şi puterea de a munci şi de a face lucruri frumoase, căci cultivarea frumosului ne salvează. Am primit un dar de la Dumnezeu şi eşti cel mai câştigat şi mai fericit atunci când dăruieşti, fiindcă în momentul acela te simţi că ai puţină valoare, ca să zic aşa mai timid, dar până la urmă, tot istoria le pune pe toate la locul lor, iar menirea noastră este să lucrăm şi să perseverăm în a creşte generaţii care să se aplece asupra frumosului şi a istoriei”, a explicat artista plastică Lucia Juncu, originară din Călăraşi, Republica Moldova, dar de 15 ani profesoară la Şcoala de arte şi meserii din Piteşti.
Locuri în care te poţi detaşa
Mare parte dintre artiştii plastici au mai participat şi la ediţia precedentă a taberei de acuarelă, însă pentru cei care nu au mai fost în Vâlcea, prezenţa lor alături de artişti plastici consaraţi, dimpreună cu peisajele naturale, monumentele istorice şi oamenii locurilor, a fost o experienţă la care doresc să mai fie părtaşi. „Prezenţa mea în aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu cu atâta istorie şi cu un trecut de sfinţenie a fost un dar minunat. Am cunoscut oameni minunaţi în tabără, în persoanele părinţilor de la Mănăstirea Cozia, am mers în excursii la Surpatele, unde am văzut o viaţă minunată a maicilor de acolo şi am simţit căldura cu care ne-au primit; la Mănăstirea Dintr-un Lemn, de asemenea, maica Tecla, un istoric minunat care ştie foarte multe şi care ne-a povestit lucruri despre care am mai citit, dar pe care le-am uitat, şi este altceva când îţi povesteşte cineva, fiind şi insuflat de harul Domnului şi cu liniştea pe care o poţi găsi numai la oamenii care trăiesc în duhul Domnului. Sunt locuri în care te poţi detaşa şi poţi pătrunde mai bine în minunăţiile acestea, care sunt tot un dar de la Dumnezeu, sunt mângâieri şi minuni pe lângă care trecem uneori indiferenţi, sau nu ne mai bucurăm de ele pentru că nu le mai dăm atenţie, sau nu le mai vedem de problemele noastre zilnice, meschine. Sunt locuri în care trebuie să ai timp să le descoperi, iar o tabără îţi oferă posibilitatea aceasta, de a vedea chiar la 5 dimineaţa răsăritul, să descoperi lumina de pe o turlă, sau Oltul, care este un monument al naturii, mereu într-o stare diferită, ca un om. De aceea, iau un bagaj foarte mare cu mine şi voi reveni întotdeauna cu mult entuziasm”, a mărturisit artista plastică Mirela Hagiu.
„Mă aflu pentru prima oară, dimpreună cu sora mea, Mirela, la această tabără, cu prilejul căreia am cunoscut atâtea locuri şi surse frumoase de inspiraţie. De aceea, încerc să îmi folosesc cât mai bine harul pe care mi l-a dăruit Dumnezeu şi să mă bucur de întâlnirea cu alţi artişti, cu adevărat oameni talentaţi, care şi ei sunt pentru mine o sursă de inspiraţie, pentru că am învăţat foarte multe lucruri”, a spus Ema Hagiu.
„Tot aerul de aici te inspiră”
Tehnica picturii în acuarelă, spunea artistul plastic Ion Jabinschi, profesor la Academia de Arte din Chişinău, este una simplă la prima vedere, însă reuşita unui desen depinde de tehnica, cunoaşterea şi capacitatea fiecărui artist de a reda prin culoare ceea ce vede şi simte. De aceea, a completat artistul plastic, fiecare persoană are tehnica sa, „după temperament, după ritmul de a fi, de a trăi, şi lucrul acesta se simte pe foaie, pentru că tehnica acuarelă este o tehnică a sincerităţii, adică nu poţi să minţi. De aceea, şi aici, în tabăra de creaţie, am schimbat păreri cu colegii, am vorbit despre felul în care fiecare lucrează, despre specificul său sau maniera de lucru. Astfel, a fost o atmosferă plăcută, liniştită, şi de la prima ediţie vin foarte des la Mănăstirea Cozia, fiind o zonă frumoasă nu numai fizic, ci şi spiritual”.
„Pentru mine acuarela este foarte importantă deoarece în ultimii 10 ani lucrez aproape exclusiv acuarelă, şi atunci când te îndrăgosteşti, mai ales la o vârstă mai înaintată, e greu să renunţi la ea. Acuarela are un anumit grad de spontaneitate, de faptul că ea trebuie lucrată foarte rapid, trebuie să ai o concepţie înainte, pentru că practic, în timpul lucrului, nu prea ai timp să gândeşti, de aceea trebuie să existe mai înainte o concepţie. Noi, prin această tabără, dorim să relansăm acuarela pentru că ea a fost privită ca un fel de micuţă Cenuşăreasă mult timp. Oamenii, deşi făceau acuarelă, o făceau sub formă de schiţă, iar noi încercăm să facem lucruri finite, de aceea importanţa picturii în acuarelă depinde de importanţa pe care noi o dăruim, altfel e greu ca privitorul să o ia în seamă”, a precizat acuarelistul Corneliu Drăgan Târgovişte.
Prezenţa acestor artişti plastici consacraţi a reprezentat şi pentru Arhiepiscopia Râmnicului o onoare, întrucât au evidenţiat, prin varietatea paletei cromatice, monumente istorice din cuprinsul eparhiei, iar mare parte dintre lucrările realizate de artişti vor intra în patrimoniul cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului.
„Mă simt onorată că am fost invitată şi îmi doream tare mult să ajung aici, de aceea îmi pare rău că se încheie. Ne-am simţit foarte bine cu toţii, am lucrat cu mare plăcere, aceste tabere de creaţie sunt foarte importante, la fel şi întâlnirile dintre artişti, dar şi faptul că vezi cum lucrează, în sensul că poate le ştiai lucrările, dar nu ştiai tehnica de lucru. Acuarela este mai la îndemână pentru că este mai uşor să pleci pe străzi, dealuri, munţi cu un caiet de acuarelă, decât cu un şevalet pentru pânză şi celelalte. Nu este o tehnică uşoară pentru că trebuie multă spontaneitate şi nu se poate reveni asupra ei. Doresc să mă consider o persoană credincioasă, deşi nu fac întru totul ceea ce trebuie, dar îmi place să lucrez interioare de biserici, catapetesme, şi pe unde merg în tabere de creaţie, întotdeauna caut biserica sau bisericile din locul respectiv şi cer voie să lucrez în interior ori să fac fotografii după care să lucrez. Lucrez cu evlavie şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că pot să ajung în locuri atât de frumoase şi că pot să fac ceea ce îmi place cel mai mult, şi anume să pictez. De aceea, în numele tuturor colegilor, dorim să adresăm mulţumiri Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, gazdelor şi tuturor celor care au facilitat buna desfăşurare a acestei tabere de creaţie”, a menţionat artista plastică Corina Preda Perianu, restaurator ceramică în cadrul Muzeului Naţional de Artă al României.
