Biserica din Cincşor, fortăreaţă a Ortodoxiei

Odinioară aşezare dacică şi castru roman, mai târziu un sat săsesc şi românesc, Cincşorul este în zilele noastre o localitate în care trecutul este încă viu şi credinţa ortodoxă nestrămutată. Dovadă stă biserica închinată Sfântului Nicolae, un locaş de închinare îndrăgit de credincioşi pentru că la ridicarea lui au trudit înaintaşii, dar şi pentru că acum a devenit un monument de referinţă în Ţara Făgăraşului.

Localitatea din ţara Făgăraşului este atestată documentar încă din secolul al XIV-lea, fiind cunoscută pentru ruinele unui castru roman din apropiere, în locul cunoscut sub denumirea de „Grădişte". Studiile de specialitate, cum ar fi cele elaborate de Dan şi Adriana Isac pentru Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, articole legate de săpăturile arheologice de la ruinele acestui castru roman, ne arată că locul ar fi situat la cinci kilometri de sat şi ar fi fost numit de alţii „Brugstatt Pe Cetate". Aici s au descoperit printre ruine o celebră mască romană, păstrată în Muzeul Ţării Făgăraşului, fiind considerată una dintre cele mai valoroase piese ale colecţiilor din această instituţie. Prezenţa unui castru roman în secolele II-III d.Hr. demonstrează importanţa politică, economică şi spirituală a acestor locuri ocrotite de Munţii Făgăraş. Urmele trecutului sunt farmecul acestor locuri, chiar dacă astăzi fenomenul depopulării aşezărilor rurale a afectat majoritatea satelor româneşti.

Descoperirile arheologice din Cincşor demonstrează că prima aşezare umană de aici ar fi fost de pe vremea dacilor. În revista „Apostolat în Ţara Făgăraşului", într-un articol referitor la aceste descoperiri, se spune că, după cucerirea romană a Daciei, satul avea să intre sub tutela castrului roman amintit, dovadă fiind monedele, suliţele, inscripţiile şi alte descoperiri arheologice din zonă. Dar satul Cincşor este atestat, aşa cum spuneam, mult mai târziu, la 1332, sub denumirea „Parvum Promotorium", iar mai târziu era cunoscut ca şi „Klein Schenk".

De a lungul veacurilor, românii şi saşii au convieţuit în pace aici şi au lăsat în urmă mai multe mărturii ale vieţii lor spirituale şi culturale, cum ar fi bisericile vechi, celebrul „Turn al slăninii", unde se depozita acest produs alimentar, precum şi alte edificii. Chiar dacă vechea comunitate săsească este mult diminuată în urma migrării de după evenimentele din 1989, spiritul de comuniune frăţească este încă viu la Cincşor.

Locaşul de rugăciune al românilor

Biserica „Sfântul Nicolae" din Cincşor este, pe lângă biserica săsească fortificată şi Turnul Slăninii, un simbol al satului, un loc minunat unde se păstrează până astăzi mărturii despre viaţa românilor de aici. Locaşul de rugăciune a fost zidit la 1849, pe locul unei vechi bisericuţe de lemn care a fost vândută credincioşilor din satul Şona pentru a obţine banii necesari ridicării noului edificiu. Biserica a fost ridicată cu mari sacrificii din partea sătenilor, care nu aveau resurse financiare prea numeroase şi s-au văzut nevoiţi să facă mai multe colecte şi în satele din împrejurimi. Bătrânii din sat povesteau că înaintaşii lor au făcut atât de mari eforturi pentru a ridica biserica, încât îşi lăsau agoniseala, iar în acele vremuri doar câteva familii de români aveau vite şi aveau o stare materială mai bună.

Stilul arhitectural este unul simplu, cu trăsături specifice artei transilvănene. Nu zidirea în sine impresionează pe călătorul ce poposeşte în acest locaş de închinare, ci ambientul creat de o zidire făcută cu mari sacrificii şi cu multă credinţă de strămoşii noştri.

„Biserica noastră, ca şi toate locaşurile de cult din comuna Voila, arată starea duhovnicească a credincioşilor de aici. Indiferent de greutăţile vremurilor, oamenii de aici au pus pe primul loc viaţa bisericească şi i-au oferit lui Dumnezeu ce au avut mai bun", ne-a spus preotul paroh de la Cincşor, Gheorghe Moga.

Într adevăr, locaşul de rugăciune inspiră acel sentiment de bucurie pe care îl simţi după o trudă imensă depusă la realizarea unui obiectiv măreţ. Înaintaşii cincşorenilor au reuşit să-şi vadă visul împlinit şi să lase urmaşilor o moştenire spirituală deosebită.

Renaşterea bisericii din Cincşor

În ultimii ani, locaşul de închinare a fost renovat complet şi-a redevenit un simbol al satului şi una dintre bisericile de referinţă din Ţara Făgăraşului. Încă din anul 2000, parohul Gheorghe Moga şi credincioşii din Cincşor au urmat exemplul înaintaşilor şi au depus mari eforturi pentru a restaura locaşul de cult.

Comunitatea nu putea să rămână indiferentă la nevoia de a reface biserica din sat, mai ales că testamentul duhovnicesc lăsat de înaintaşi i a obligat să lase alte lucruri deoparte şi să restaureze locul unde s-au botezat şi cununat şi unde primesc duminică de duminică Sfintele Taine şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

„Sunt 21 de ani de când am venit în această parohie şi m-am gândit încă de la început ca, împreună cu enoriaşii, să realizăm lucrări administrative, dar şi duhovniceşti la biserica noastră şi în comunitatea noastră. Nici nu mă gândeam că o să realizăm aceste lucrări, dar Dumnezeu ne a ajutat şi fiecare a contribuit cât i-a fost cu putinţă pentru a face din locaşul nostru de rugăciune un adevărat simbol al acestor locuri binecuvântate din Ţara Făgăraşului", ne-a mai spus preotul paroh Gheorghe Moga.

Acoperişul bisericii a fost schimbat complet, iar exteriorul bisericii a fost refăcut. A fost zidit un pridvor la intrarea în biserică, s au schimbat ferestrele, mobilierul, lambriul din Sfântul Altar şi s-a refăcut Sfânt Masă. Pictura interioară a fost realizată în tehnica tempera şi a oferit bisericii o frumuseţe aparte. Toate lucrările au fost binecuvântate de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din acest an, când locaşul de cult a fost târnosit, deoarece nu s au găsit mărturii ale sfinţirii bisericii de un arhiereu.