Canonul cel Mare la Catedrala Episcopală din Oradea

În primele patru zile din Sfântul și Marele Post, 14-17 martie, în toate bisericile mănăstirești și parohiale din Episcopia Oradiei a fost săvârşită slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, numit și Canonul de pocăință sau Canonul lacrimilor, una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.

Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat, în toate cele patru zile, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în cadrul slujbei Pave­cerniței Mari, câte o parte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în prezența a numeroși credincioşi orădeni, răspunsurile la strană fiind oferite de elevi și studenți de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” și de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea.

În cele patru zile, la finalul fiecărei slujbe, ierarhul a rostit câte un cuvânt de învățătură, subliniind frumusețea și bogăția duhovnicească a Canonului cel Mare, un dialog al omului păcătos cu propria sa conștiință, și arătând importanța pe care o are pocăința: „Canonul alcătuit de acest Mare și Sfânt Părinte al Bisericii, Andrei Criteanul, sau din Creta, pentru că acolo a fost arhiereu al lui Hristos, este o lungă și frumoasă rugăciune de pocăință. Cea mai frumoasă, prin amplitudinea ei, fiind numit, nu întâmplător, Canonul cel Mare, dar și prin profunzimea, prin conținutul penitențial foarte bogat ce face trimitere la toate căderile umanității în cursul istoriei, precum și la ajutorul pe care Dumnezeu l-a dat necontenit celor păcătoși și pe care vrea să îl întindă și nouă, astăzi”.

De asemenea, „canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul este nu doar expresia poetică cea mai înaltă a pocăinței în Biserica Ortodoxă, ci cuprinde rugăciunile, speranțele și po­căința întregii umanități, pentru că întregul Canon, de fapt, deși sunt invocate multe din figurile biblice, din chipurile Sfintei Scripturi, îndeosebi a Vechiului Testament, în toate strofele celor nouă cântări ale Canonului regăsim ascuns, dincolo de cuvinte, chipul strămoșului nostru, Adam, care plânge și se tân­guiește, care suferă și strigă din adâncuri, pentru păcatele și moartea sa, dar și a tuturor urmașilor săi. Este tânguirea și plângerea lui Adam, o tânguire de proporții universale, o plângere cosmică. În plângerea lui este cuprinsă întreaga umanitate căzută, umanitatea alungată din Paradis, umanitatea care a rupt, prin folosirea greșită a libertății, fără responsabilitate, comuniunea de dragoste cu Dumnezeu-Creatorul”, a arătat ierarhul.

Speranţa în mântuire

PS Episcop Sofronie a mai arătat că speranța în mântuire, în venirea Mântuitorului Iisus Hristos, a crescut, pe măsura așteptărilor mesianice ale poporului din vechime: „Timpul Vechiului Testament este un timp al luminii plăpânde licărind în întuneric. De aceea, și slujba Canonului este citită din mijlocul bisericii, și nu din altar, închipuind timpurile de la începuturi când umanitatea, deși în întuneric, avea totuși o lumină care licărea: speranța în mântuire”.

Astfel, „în biserică, atunci când se lasă seara, se aprind și luminile, se aprind luminile speranței, căci la ceasul vecerniei se cântă un străvechi imn, de la începuturile creștinismului închinat Fericitului Domn Iisus Hristos, imnul «Lumină lină», lumina lui Hristos, ce este păstrată și transmisă cu sfințenie ca simbol și ca realitate mistică în toate slujbele Bisericii. Lumina lui Hristos nu se oprește la Vecernie, ci continuă la Pa­vecerniță, la Miezonoptică și izbucnește în zori la Utrenie, cu imnul de biruință al preamăririi lui Dumnezeu, Doxologia Mare, pentru ca, apoi, la Sfânta Liturghie să avem deja plinătatea Împărăției cerurilor, pe măsura credinței noastre, împărtășindu-ni-se nouă prin Preasfintele și Preacuratele Taine ale lui Hristos Mântuitorul, iar noi, împăr­tășindu-ne cu Sfântul Său Trup și Scumpul Său Sânge, să primim merinde pentru viața cea veșnică și arvuna Împărăției cerurilor”, a mai spus PS Sofronie.

Dacă, în aceste prime patru zile din Sfântul și Marele Post, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul a fost citit pe fragmente, urmează ca, în biserici, la Denia de miercuri seara, pentru ziua de joi, din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paști, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul să fie citit în întregime.