Cinstirea memoriei părintelui Dometie Manolache, la Râmeţ

Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ de la Râmeţ, judeţul Alba, a organizat o serie de manifestări dedicate cinstirii memoriei părintelui Dometie Manolache, marele duhovnic al acestui aşezământ monahal. Au participat ierarhi, personalităţi ale vieţii religioase şi culturale, monahi şi monahii, credincioşi.

Evenimentul s-a desfăşurat în contextul „Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“, al „Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“, la împlinirea a 91 de ani de la naştere şi a 40 de ani de la trecerea la Domnul a celui care a rămas în evlavia credincioşilor drept „duhovnicul sfânt de la Râmeţ“. După oficierea Sfintei Liturghii, a fost săvârşită slujba Parastasului pentru marele duhovnic, la mormântul aflat în cimitirul Mănăstirii Râmeţ.

Simpozionul naţional cu tema „Părintele Dometie Manolache – chip luminos al virtuţii şi dăruirii jertfelnice“ s-a desfăşurat în Salonul expoziţional „Arhimandrit Dometie Manolache“, unde a avut loc şi vernisajul unei expoziţiei fotografice, care a adus în atenţia invitaţilor fotografii inedite cu părintele Dometie şi cu cei apropiaţi ai săi. Sesiunea de comunicări s-a desfăşurat în Sala de conferinţe „Sfântul Ierarh Ghelasie“, unde a fost lansat volumul comemorativ intitulat „Părintele Dometie Manolache – chip luminos al virtuţilor şi dăruirii jertfelnice“.

Volumul cuprinde mărturii ale mai multor ierarhi, ale monahiilor din Mănăstirea Râmeţ, ale unor preoţi, rude, prieteni şi credincioşi care l-au cunoscut pe părintele Dometie şi care au fost marcaţi, în viaţa lor, de personalitatea sa.

Programul manifestărilor a continuat cu vizionarea unui film documentar, dedicat monahului. Filmul biografic a adus în lumina secolului XXI viaţa monahală autentică, între ascultarea smerită, demnitatea de stareţ, dragostea împletită cu milostenia revărsată faţă de aproapele, precum şi călăuzirea duhovnicească a monahiilor şi a celor iubitori de Hristos. Intitulat „O viaţă minunată“, documentarul a avut o durată de 45 de minute şi a fost realizat în studioul de producţie TVR 2, sub îndrumarea producătoarei Cristina Oancea.

De asemenea, a fost prezentată o medalie comemorativă, care are gravat pe o faţă chipul părintelui Dometie, iar pe revers biserica nouă a mănăstirii, biserică pe care părintele visa să o ridice la Râmeţ. Acest vis a fost împlinit peste mai mulţi ani, prin munca şi strădania maicii Ierusalima Ghibu, alături de părintele Ioachim Popa, împreună cu toată obştea străvechiului aşezământ călugăresc, fiind sfinţită în 1992.

Evocări ale monahului

Lucrările simpozionului au continuat cu o serie de discursuri, evocări, cuvinte şi trăiri legate de învăţătura, lupta şi trăirea grăitoare întru Hristos a părintelui Dometie. Evocarea chipul iscusitului slujitor al lui Hristos s-a făcut sub moderarea părintelui prof. univ. dr. Emil Jurcan şi a părintelui lect. univ. dr. Stelian Manolache. De asemenea, au evocat chipul părintelui diferite personalităţi ale vieţii religioase şi culturale, arhierei, monahi şi monahii, rude şi apropiaţi ai celui care a fost un „bun iconom al tainelor lui Dumnezeu“ (cf. I Cor. 4, 1).

Evenimentul comemorativ dedicat părintelui Dometie s-a bucurat de participarea mai multor ierarhi: Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Preasfinţitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, şi Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.

De asemenea, la simpozion au participat stareţi, stareţe, monahi, monahii, preoţi, profesori, rude şi credincioşi care l-au cunoscut pe îndrăgitul duhovnic.

În alocuţiunea sa, IPS Arhiepiscop Irineu a spus: „În această zi, îl omagiem pe Părintele Dometie de la Râmeţ, care L-a avut pe Hristos prieten apropiat. Lumina izvorâtă din prietenia cu Mântuitorul i-a pecetluit viaţa, având o influenţă benefică în slujba oamenilor. Pretutindeni s-a răspândit mireasma caracterului său. De la părintele Dometie învăţăm că viaţa credincioşilor este rodnică în măsura în care ei rămân în Hristos şi-I îngăduie Lui să lucreze în ei. Mulţi oameni ar putea să progreseze în cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu, dacă preoţii şi creştinii ar fi martori vii ai acestei iubiri. Părintele Dometie a fost. Să-i urmăm exemplul!“

Ilustră personalitate duhovnicească

Părintele Dometie Manolache s-a născut în ziua de 15 octombrie 1924, în satul Mărculeşti de la poalele munţilor Pănătău, judeţul Buzău, fiind cel de-al patrulea din doisprezece copii ai unor părinţi evlavioşi şi muncitori care l-au crescut în frica de Dumnezeu, în ascultarea şi respectul celor mai mari, cu simţul răspunderii şi al muncii.

A fost una dintre ilustrele personalităţi duhovniceşti ale celui de-al XX-lea veac creştin, un mare misionar şi un martir al mărturisirii în vremurile de tristă amintire, ateist-comuniste, fiind, aşa cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, „un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate“.

A devenit cunoscut datorită culturii sale teologice amănunţit redate în predicile sale înflăcărate, cultură care îşi avea acoperirea în trăirea şi exemplul său personal. Contrastul puternic dintre smerenia lui profundă şi cuvântul plin de putere l-a făcut iubit şi căutat de mulţi creştini. Vocea frumoasă pe care a primit-o în dar de la Dumnezeu, ca un adevărat neagonisitor, a dăruit-o fără preget în toată plenitudinea sa Bisericii, slujindu-i ca un arhanghel. A trecut la cele veşnice într-o duminică, în ziua de 6 iulie 1975.

În cuvântul rostit la înmormântarea sa, Episcopul de atunci al Alba Iuliei – Emilian Birdaş – a sintetizat în câteva cuvinte alese personalitatea duhovnicească a părintelui: „Teolog distins, părinte duhovnicesc, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist gospodar, de o mare capacitate... şi-a dat necontenit silinţa pentru a îmbogăţi, a lărgi şi a aprofunda, în toate fibrele fiinţei păstoriţilor săi, conştiinţa dăruirii de sine pentru interesele obştii, pildă dându-se, din belşug, ca unul care toată viaţa a ars pentru ideea dăruirii de sine. Cel mai viu şi mai frumos omagiu pe care i-l putem aduce este să-i urmăm îndemnurile, dar mai ales pilda vieţii sale, după puterile noastre“.