„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Credincioși din Dumbrăvița, județul Brașov, pelerini la mănăstirile prahovene
Un grup de credincioşi din Parohia Dumbrăviţa, județul Brașov, au efectuat marţi, 25 iunie, un pelerinaj la câteva dintre cele mai importante obiective religioase din cuprinsul județului Prahova. Pelerinii au avut posibilitatea să afle mai multe despre mănăstirile din această zonă, marile personalități religioase și istoria acestor locuri.
Plecarea s-a făcut dis-de-dimineață, la revărsatul zorilor, de la Dumbrăvița spre Codlea – Brașov – Săcele – Babarunca – Cheia, pe DN 1A, şoseaua care traversează mirificul peisaj al Munților Ciucaș.
Prima oprire s-a făcut la Mănăstirea Cheia, unde pelerinii au sosit pe o vreme mohorâtă și ploioasă ce nu prevestea deloc ziua călduroasă ce abia începea. În biserică, monahii săvârșeau slujba Acatistului Sfinților Mucenici Petru și Fevronia, cu prăznuire în acea zi. Credincioșii au intrat în biserică, s-au închinat la icoane și au participat la o parte din slujba religioasă. Apoi au vizitat restul mănăstirii. Ansamblul de la Cheia cuprinde o incintă patrulateră, ocupată, pe laturile de sud, est şi nord, de trei corpuri de chilii zidite în 1844. Acestora li s-au adăugat mai târziu paraclisul cu hramul „Adormirii Maicii Domnului” şi muzeul, iar la vest clopotniţa şi casa stăreţească, construită în 1902.
În mijlocul ansamblului se află biserica de zid, cu hramul „Sfânta Treime”, construită între anii 1835-1839. Pictura bisericii aparține zugravului Naum, reprezentant al şcolii de pictură de la Buzău, faimoasă în acea vreme. Biserica a fost înzestrată și cu un minunat iconostas, lucrat la Viena, din lemn sculptat, stucat şi aurit, în manieră barocă. Icoanele împărăteşti, atribuite de tradiţia locală pictorului Gheorghe Tattarescu, au fost îmbrăcate în argint în 1911-1912 de către Lazăr argintarul din Ploieşti.
Al doilea obiectiv vizitat a fost Mănăstirea Suzana, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Aici, pelerinii din Dumbrăvița s-au rugat și au participat la Sfânta Liturghie, oficiată în biserica mare de către duhovnicul mănăstirii, ieromonahul Irineu. Potrivit tradiției, ctitoră a mănăstirii este o ardeleanca înstărită din Săcele, Stanca Arsicu, călugărită sub numele de Suzana. Biserica mare a fost ridicată în perioada 1875-1882, fiind construită din piatră de râu, în stil neoclasic, cu două turle pe pronaos și o turlă pe naos. Pictura este originală, datând din anul 1882, realizată de pictorul Petre Nicolau și restaurată de pictorul Gheorghe Vânătorul în anul 1976. Catapeteasma este sculptată în lemn de cireș, împodobită cu icoane pictate în ulei pe lemn. Paraclisul mănăstirii, cu hramul „Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului”, a fost ridicat în anul 1911, fiind restaurat în perioada 1971-1974. Încântați de cele văzute în mânăstire, pelerinii s-au arătat impresionați și de modul de viețuire al călugărițelor, care trăiesc separat, fiecare îngrijindu-se de o casă micuță și o gospodărie proprie, constituind astfel un mic sat mănăstiresc.
Popas la Valea Plopului
Cea de a treia oprire s-a făcut la Așezământul Pro-Vita de la Valea Plopului. Activitatea părintelui Nicolae Tănase și a Asociației „Pro Vita pentru născuți și nenăscuți” este binecunoscută și apreciată în întreaga societate românească. Această activitate a fost sprijinită în numeroase rânduri și de către comunitatea ortodoxă din Dumbrăvița. Acum credincioșii acestei parohii au avut ocazia să vadă cu ochii lor ceea ce se petrece la Valea Plopului. Aici, în Tabăra din Valea Screzii, locuiesc 120 de persoane, din care 80 copii și adolescenți, tineri orfani care au părăsit sistemul de stat, femei și bărbați în vârstă. Restul asistaților (în jur de 400 de persoane) se află în grija familiilor din satele Valea Plopului și Valea Screzii.
Grupul a ajuns la biserica din Tabără la finalul Sfintei Liturghii, pelerinii fiind uimiți de mulțimea copiilor prezenți la slujba religioasă și de faptul că toți știau cântările pe de rost. Impresionant, dar și dureros deopotrivă, a fost și faptul că au luat parte la slujba de parastas făcută pentru un prunc trecut la Domnul de curând. După slujba religioasă, pelerinii au avut ocazia să-l cunoască mai de aproape pe părintele Nicolae Tănase și să primească sfaturi folositoare de la el. Pentru nevoile Așezământului, credincioșii din Dumbrăvița au oferit rezultatul colectei în bani și alimente, colectă făcută cu câteva zile înainte de plecarea în rândul credincioșilor din sat.
De la Valea Plopului, grupul de pelerin a mers la Salina Slănic Prahova. Aici au coborât în subteran, vizitând Mina Unirea, deschisă în anul 1943, exploatată industrial până în anul 1972, iar de atunci destinată circuitului turistic și tratamentului medical sub supraveghere.
Patrimoniul de la Sinaia
Următorul așezământ monahal vizitat a fost Mănăstirea Sinaia, situată la poalele Munților Bucegi. Ctitor al acestui minunat așezământ este spătarul Mihail Cantacuzino, cel care în perioada 1690-1695 a construit partea veche a mănăstirii, cu biserica mică, una dintre primele biserici construite în stilul brâncovenesc în țara noastră. Şi-a numit ctitoria „Mănăstirea Sinaia” în amintirea pelerinajului său la Ierusalim și Muntele Sinai.
Partea nouă a mănăstirii, cu biserica mare de zid, a fost construită în perioada 1842-1846, fiind refăcută în perioada 1897-1903. În această biserică, călugării se aflau la ceas de rugăciune, săvârșind slujba Vecerniei. Părintele stareț, văzând grupul de pelerini, l-a trimis pe ghidul mănăstirii să deschidă Muzeul. Aici, pelerinii au aflat o adevărată comoară: icoane pictate de Pârvu Mutu (cel mai mare pictor bisericesc român, venerat ca sfânt sub numele de Cuviosul Pafnutie Zugravul), icoane provenind din Alep-Siria, din Moscova, sfinte cruci de la Betleem, Ioannina și Constantinopol, exemplare ale Bibliei din 1688 (prima tipărită integral în limba română), tipărituri muzicale (primele de acest fel în limba română) ș.a.
Ultima mănăstire vizitată a fost Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” – Caraiman (Bușteni), un așezământ de dată mai recentă, a cărui construcție a început în anul 1998, la inițiativa preacuviosului părinte Gherontie Puiu. În vremea când era bolnav și a fost internat în spital în urma unui accident vascular, părintele Gherontie Puiu a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”. În perioada 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un aghiasmatar și un corp de chilii. În perioada 2002-2007 s-au construit: biserica mare cu hramul „Înalțarea Sfintei Cruci”, clopotnița, trapeza și unul dintre corpurile arhondaricului. În toamna anului 2007 a început construcția resturilor chiliilor. La 20 iulie 2012 a fost sfințit paraclisul chiriarhal și Centrul Social-Pastoral „Sfânta Cruce” unde se pot organiza conferințe, training-uri si alte evenimente cultural educative.
Pelerinii au vizitat întregul ansamblu mănăstiresc, au intrat și s-au închinat în locașurile de cult, au admirat împrejurimile și perspectiva oferită de Masivul Caraiman. O ploaie rapidă, cu picături mari, dar care s-a dovedit trecătoare, a grăbit plecarea. Drumul a continuat pe direcția Predeal – Râșnov – Codlea – Dumbrăvița, pelerinii ajungând la casele lor pe înserat, cu multe amintiri frumoase, dar şi cu planuri pentru pelerinaje ce vor mai urma.