„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria, o formă de cunoaştere apreciată, respectată şi preţuită şi, în primul rând, studiată
Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” (UBB), Ioan Aurel Pop, a pledat joi, 25 august, în deschiderea primului Congres Naţional al Istoricilor Români, care se desfăşoară la Cluj-Napoca, pentru menţinerea a două ore de istorie pe săptămână la toate clasele şi profilurile.
Potrivit rectorului UBB, istoria se află într-un moment de mare cumpănă, ca şi întreaga societate contemporană. În opinia acestuia, deprecierea istoriei, ca disciplină, s-a datorat în România unor cauze speciale, cum ar fi derapajele din timpul regimului comunist - când trecutul a fost parţial falsificat, glorificat, alb şi imaculat - exceselor naţionaliste sau, denigrării românilor şi trecutului lor după 1989, conform Agerpres.
„Pentru remedierea răului, până se mai poate, trebuie, între altele, ca istoria să rămână o formă de cunoaştere apreciată, respectată şi preţuită şi, în primul rând, studiată. De aceea, istoria trebuie să aibă, ca disciplină şcolară, la toate clasele şi profilurile, cel puţin câte două ore pe săptămână. (...) După Al Doilea Război Mondial, noi, românii, am trecut printr-o etapă proletcultistă şi internaţionalistă -când „lumina venea de la Răsărit” şi trecutul nostru nu reprezenta nimic -, până prin 1960-1965; prin una mai echilibrată, de recuperare a unor valori naţionale, până prin 1975; prin una naţionalist-comunistă, până în 1989, şi prin una de marasm şi incertitudine, de dezorientare şi paradox, în ultimul sfert de secol”, a declarat academicianul, citat de Agerpres.
Acesta a amintit apoi o serie de sintagme şi păreri care circulă în prezent printre români şi care lasă, în conştiinţa lor, urme care apoi cu greu mai pot fi şterse, mai ales în lipsa unei culturi solide care poate fi deprinsă în şcoală doar cu ajutorul unor discipline fundamentale.
„Pe de o parte, suntem atenţionaţi de unii că istoria noastră începe la Tărtăria, la Cucuteni şi la Gumelniţa, românii fiind cel mai vechi şi mai glorios popor din Europa, că suntem daci curaţi, de la care romanii ar fi învăţat latineşte; pe de alta, ni se spune de către alţii că nu am fost capabili de nimic de-a lungul vremii, că am fost o masă amorfă, că nu avem valori competitive, că toţi istoricii noştri au cultivat nu realităţi, ci mituri naţionaliste ruşinoase, că nu suntem nici măcar români, că nu avem în trecut momente de referinţă, că marile personalităţi ne sunt toate mici, că Eminescu a fost xenofob, iar Coşbuc minor, că Ziua Naţională este o eroare. Nu este de mirare că, mişcându-ne în acest cadru, am ajuns cu istoria noastră de ocară, că disciplina este pusă sub semnul întrebării, iar slujitorii săi blamaţi”, a spus Ioan Aurel Pop, conform Agerpres.
România se înscrie astfel „într-un trend contemporan de ignorare a trecutului", a avertizat istoricul, care consideră că rezultatul nu va putea fi decât „crearea unei fiinţe robotizate", lipsită de capacitate de analiză şi, în acest fel, uşor de manipulat. „Oamenii lipsiţi de cultură generală şi de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză alcătuiesc generaţia Google, generaţia Facebook, generaţia SMS sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenţi, dar cu inteligenţa canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, ameţită, adormită, fără nerv şi fără voinţă. Aici nu este vorba despre conflictul dintre generaţii, nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereţii, ci de realism. Ar fi bine să veghem cu toţii ca toate admirabilele descoperiri şi invenţii ale lumii contemporane să servească omului creativ şi creator, omului cercetător şi omului moral, nu omului-robot, distorsionat şi manipulat”, a mai spus rectorul.
Discursul intitulat „Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea” a fost rostit în deschiderea primului Congres Naţional al Istoricilor Români, la care participă istorici din România, Republica Moldova, Ungaria, Serbia, Italia, Austria, Germania, Franţa, Israel şi Canada. Congresul este organizat de UBB, în colaborare cu Academia Română şi Comitetul Naţional al Istoricilor din România, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial pentru eliberarea Transilvaniei.