Monografia Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului" - Nicula

Cu o istorie multi-seculară, mănăstirea de la Nicula a câştigat un loc aparte în istoria şi spiritualitatea românească din spaţiul transilvănean. Rolul jucat de icoana făcătoare de minuni, pictată în anul 1691 de către părintele Luca din Iclod, al unor părinţi harismatici, şi al locurilor ce adăpostesc locaşul ei, sunt îndeobşte cunoscute credincioşilor din întreaga ţară.

Istoria amănunţită a mănăstirii a devenit şi ea cunoscută odată cu apariţia unor investigaţii ample dedicate subiectului, ce au valorificat aspecte documentare importante privitoare la trecutul ei. Între acestea, un rol important l-a jucat şi monografia dedicată lavrei de către părintele Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, fost stareţ al acestui lăcaş. În paginile monografiei sunt valorificate documente importante şi mărturii din contemporaneitate. Importanţa şi valoarea investigaţiei arhimandritului Dumitru Cobzaru este certificată de receptarea de care s-a bucurat de-a lungul timpului acest volum din partea diferitelor categorii de cititori şi de reeditările pe care le-a cunoscut până în prezent.

Redactată în condiţii grafice extraordinare, beneficiind de o ilustraţie amplă şi de facsimiluri după documentele relevante pentru istoria mănăstirii, precum şi de două cuvinte de binecuvântare, din partea Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, lucrarea, segmentată pe şapte capitole, oferă informaţii despre mai multe aspecte ale vieţii monahale de la Nicula.

În partea introductivă, arhim. Dumitru Cobzaru vorbeşte despre legătura strânsă care există între mănăstire şi fiecare om ce-i trece pragul, arătând că: „Nicula trăieşte cu fiecare om care a trecut pe sub poarta cea mare, se păstrează în sufletul fiecăruia, ca o flacără, iar când e aproape o pâlpâire, se întoarce pentru a se reaprinde. Oamenii au venit şi au plecat mereu, Nicula a rămas aşteptându-i. Şi a aşteptat uneori la şcoala de lângă zidurile înnegrite de timp, alteori cu un singur vieţuitor, dar totdeauna cu credinţă. Iar credinţa nestrămutată i-a fost răsplătită”.
Apoi, autorul vorbeşte despre începuturile vieţii monahale în Transilvania, despre localitatea Nicula şi istoricul ei, despre istoricul mănăstirii, icoana făcătoare de minuni şi relevanţa acesteia pentru aşezământul monahal, modul în care a contribuit la prestigiul instituţiei fenomenul de pictare a icoanelor pe sticlă, unic în zonă, vieţuitori de seamă şi stareţi. Concluzia apare, într-un mod ingenios, sub forma unei invitaţii la hram. La final, volumul conţine o serie de ilustraţii reprezentative, documente şi corespondenţă.

Autorul, arhimandritul Dumitru Cobzaru, cunoscut şi datorită bogatelor activităţi desfăşurate şi a volumelor publicate, se străduieşte să ofere cititorului un crâmpei din sufletul său, prin familiarizarea cu mănăstirea în care s-a format şi unde a fost pentru un timp stareţ. Demersul este încununat cu succes, cititorul fiind determinat să cunoască Mănăstirea Nicula şi direct, nu doar prin intermediul cărţii, experimentând prin prezenţă nemijlocită bucuria harului ce se revarsă din icoana Maicii Domnului ce ocroteşte de mai multe veacuri această mănăstire ardeleană.