Omagiu adus ctitorilor Bisericii „Sfânta Treime” din Cisnădie

Preoții și credincioșii de la Biserica „Sfânta Treime” din orașul Cisnădie, județul Sibiu, au adus un omagiu ctitorului locașului de cult, regretatul preot Gheorghe Gașpar şi familiei sale. Manifestările au avut loc la biserica amintită, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.

La evenimentul de la Cisnădie au participat mulți credin­cioși din cele două parohii arondate locașului de cult, precum și familia preotului Gheorghe Gașpar, preoteasa Maria Gașpar cu fiul lor, Liviu. Au fost invitați: personalități din oraș care au fost contemporane ridicării lăcașului de cult și persoane care au trăit emo­țiile acelor vremuri.

După un cuvânt de deschidere al parohului Cătălin Crișan, inițiatorul acestui eveniment, a urmat prelegerea „Privilegiul și onoarea de a fi ctitor”, prezentată de prof. doc. Maria Popa. Materialul expus face referire la istoricul Bisericii „Sfânta Treime”, de la începutul lucrărilor construirii până la sfințire. „Ctitorii acestui lăcaș, preotul Gheorghe Gașpar cu soția Maria au fost susținuți de: epitropul Petru Prie și soția Maria, cantorul prim Pavel Popa și soția Silvia, familiile cantorilor Ciurbea, Ionașcu, Mihăilă și familiile Dumitru Ghiu­ruțan, Petru Iancu, Nicolae Pantea, Ioan Cândea, Gheorghe Oaida, Ioan Ionel, Ioan Rațiu, Dumitru Barbu, Gheorghe Buta, Ioan Cenușă, Irimie Brudar, Achim Lunca, Vasile Popa, Ioan Rugea, Ioan Gligor, Teodor Blaga și efortul dublu al văduvelor Mărioara Bălău, Maria Ene, Ana Munteanu, mama Păușan ș.a.”, după cum a menționat prof. Maria Popa.

După enumerarea credincio­șilor evlavioși care l-au sprijinit pe părintele Gheorghe Gașpar, un moment de reculegere a fost dedicat celor plecați în ceruri.

Imagini și amintiri

A urmat, apoi, un film cu imagini reprezentative pentru diverse stadii de ridicare a lăcașului de cult, pe un fundal sonor selectat de părintele Cătălin Crișan („Pre Tine, Doamne, te slăvesc”, Acatistul de mul­țumire – „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”).

Corul bisericii, condus de Magdalena Schneider, a interpretat câteva piese cunoscute din repertoriul lor și o poezie de Vasile Voiculescu.

La final, părintele Fănel Scarlat și părintele Cătălin Crișan au mulțumit participan­ților și au oferit câte un buchet de flori, din partea bisericii, preotesei Maria Gașpar și realizatoarei acestui film, Maria Popa. Cu emoție, preoteasa Maria Gașpar a îndreptat aplauzele și mul­țumirile primite spre cei ce l-au sprijinit pe părintele Gheorghe Gașpar în construirea bisericii, precum și de-a lungul anilor.

„Cu siguranță evenimentul a adus în sufletele partici­panților o bucurie de nedescris în cuvinte. În drumul lor spre casă, fiecare a înțeles că, atunci când Dumnezeu te alege să ai un sprijin la zidirea unui lăcaș, acest privilegiu nu i se acordă oricui, ci este o onoare, a cărei răsplată în cer este veșnică”, ne-a spus părintele Cătălin Crișan.

„Bucuria și onoarea de a fi ctitor”

Biserica „Sfânta Treime”, cunoscută și sub vechea denumire „Biserica Ortodoxă Română II” din Cisnădie, se află pe strada Măgurii nr. 100, la drumul județean 106 D. Activitatea liturgică din această comunitate a început în 1964 într-un local impropriu: o casă de locuit a unei familii de șvabi. La plecarea lor în Banat aceștia au decis să doneze imobilul, care a fost amenajat ulterior, în acest sens, cu un turn, cu cruce și obiecte de cult.

Până atunci, credincioșii ortodocși din partea de sus a orașului Cisnădie nu aveau preot și au beneficiat de serviciile religioase ale preoților din Sadu. În urma apelului făcut la Arhiepiscopia Sibiului, s-a oferit să vină sporadic, din Sadu, preotul Oros.

În 1970 este numit paroh Gheorghe Gașpar, cel ce a fost ales și chemat de Dumnezeu să zidească această biserică sfântă. De numele său se leagă episodul eroic al ridicării „Bisericii Ortodoxe Cisnădie II”, într-o epocă în care bisericile se dărâmau în țara întreagă. Născut la 1 iunie 1937, în comuna Cîrjiţ, judeţul Hunedoara, părintele Gheorghe Gaşpar a absolvit cursurile Institutului Teologic din Sibiu în anul 1962.

În 1963 s-a căsătorit cu Maria Cimpoca, originară din Sadu. A fost numit preot în Retiş, judeţul Sibiu, în anul 1963, unde a păstorit până în 1970. Acolo a reuşit, cu resurse reduse, să repare casa parohială. În urma elaborării unei lucrări, considerată cea mai bună din întregul curs, sub conducerea ştiinţifică a lui Dumitru Stăniloaie (1969), a îndeplinit condiţiile pentru a fi numit preot în Cisnădie.  

După numirea sa la Cisnădie, preotul Gheorghe Gașpar a început de îndată demersuri la forurile în drept pentru a ridica o biserică după toate canoanele și rânduielile ortodoxe. Dar s-a izbit sistematic de refuzul auto­rităților. În lipsa oricărei aprobări, cu un consiliu parohial nou constituit, părintele Gheorghe Gașpar a decis să treacă la fapte în anul 1984, ridicând acest lăcaș de cult.

Biserica a fost închinată Preasfintei Treimi și a fost ridicată prin darurile credin­cioșilor harnici și evlavioși care, cu dragoste și osteneală, strânși în jurul părintelui, au contribuit fiecare după puterea lor.

Planurile construcției au fost semnate de arhitectul Diaconu, cel ce a întocmit și planul Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Bra­șov, iar șef de șantier a fost Iosif Sinu. Prin ajutorul financiar exclusiv al enoriașilor, s-au contractat cantitățile de var, cărămidă, lemn și țiglă. Vechea clădire a fost dărâmată, iar pe durata mai multor ani, cât au ținut lucrările, slujbele religioase s-au desfă­șurat fie sub cerul liber, fie în cortul amenajat pe fundație, fie în incinta căsuței amenajate sumar, conform părintelui Cătălin Crișan și prof. Maria Popa.

Un exemplu în Europa

Anii în care s-au desfășurat lucrările erau foarte complicați din punct de vedere politic. În Romania începuse dărâmarea bisericilor, iar Europa reacționa vehement la acest gest. La sate, ca excepție, autoritățile ridicau biserici noi, la orașe însă, nu. Cisnădia, fiind oraș, nu primea acest accept. Astfel, prin ridicarea unei biserici, prin curajul preotului Gheorghe Gașpar, care nu deținea nici măcar auto­rizație de construcție, Cisnădia era un caz rar şi aproape unic întâlnit în țară.

În contextul discuțiilor provocate în plan european de dărâmarea bisericilor, în mod paradoxal, cazul bisericii din Cisnădie a început să fie folosit propagandistic de către auto­rități.
Pentru a demonstra situația bună a cultelor, aici au fost aduse delegații străine din Canada, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania ș.a.

Astfel, șantierul a fost vizitat chiar și de secretarul general al Uniunii Mondiale a Bisericilor cu sediul la Geneva, Emilio Castro, însoțit de Mitropolitul Antonie Plămădeală, după cum a menționat prof. Maria Popa.

Părintele Gheorghe a construit însă și în sufletul oamenilor o biserică. Astfel, la propunerea sa, parohia a sprijinit ini­țiativa „Sozialstation”, orga­nizație de femei de confesiune evanghelică, cu 14 membri, a cărei președintă era dr. Ursula Cioflec.

Dânsa căuta sponsori germani și identifica copii nevoiași, săracii și bolnavii din oraș. În acest sens, doamna Ditmar, are o contribu­ție semnificativă, atrăgând nu­meroși sponsori străini, care să participe la acest proiect, recunoscut ca fiind cel mai longeviv.

Dr. Dan Bârzu, pe atunci primar, a făcut demersuri la Ministerul Învățământului, rezolvând problema spațiului prin căminul de zi, pentru copii cu nevoi sociale, numit „Arca lui Noe”. Așa s-a creat posibilitatea gătirii unei mese, servirea ei copiilor săraci și deplasarea hranei la domiciliul bolnavilor.

În 2003, din fondul bisericii a fost destinată suma de 7.000.000 lei, în acest scop, instituindu-se „Masa pe roate”, zilnic pentru 3-4 persoane bolnave fizic. Acest gest continuă și astăzi, „Arca lui Noe”, cu 35 de copii, beneficiind de sprijinul atât al parohiei, al doamnei Ditmar cât și al Asociației „Ini­țiativa Cristiana”.

Moștenirea spirituală a ctitorului

Teama unei construcții neautorizate în regimul autoritar înfrâna bucuria ridicării bisericii, cu fiecare cărămidă, își amintesc credincioșii. Amestecul de sentimente a marcat întreaga perioadă de construcție. Cuvintele sunt mult prea sărace în a explica curajul, efortul și sacrificiul depus de ctitori. Numele ctitorilor rămân permanent o mărturie a credinței, a iubirii și jertfelniciei lor. De asemenea ctitorii sunt pomeniți în rugăciunile bisericii, primind astfel daruri cerești netrecătoare și se bucură de pomenire veșnică. Dumnezeu în ceruri își aduce mereu aminte de cei care și-au adus aminte de El și L-au iubit în timpul vieții lor pământești, conform părintelui Cătălin Crișan și prof. Maria Popa.

La numele ctitorilor, amintite mai sus, se adaugă şi altele, ale epitropilor, consilierilor şi credincioşilor de azi, care fiecare se jertfesc în înfrumuseţarea şi întreţinerea locaşului de cult şi a unei vieţi religioase aparte, care fac din Biserica „Sfânta Treime” din Cisnădie o adevărată „Catedrală Mireasă a Preasfintei Treimi”, aici, la poalele Măgurii.

În perioada 2010-2014 biserica a fost pictată în tehnica fresco de către pictorul Gheorghe Albu și ucenicii acestuia. Pictura este realizată în stil neobizantin și respectă registrul iconografic tradițional, având ca particularitate pictarea frontispiciului cafasului exclusiv cu sfinți români, având în centru pe Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Biserica are și câteva picturi exterioare. În ocnițele aflate la baza acoperi­șului sunt pictați diferiți sfinți, iar pridvorul deschis este pictat în întregime.

Biserica „Sfânta Treime” din orașul Cisnădie a fost sfințită pe 3 aprilie 2016 de Înaltprea­sfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Cele două parohii de la Biserica „Sfânta Treime”, păstorite de preoții Ștefan Scarlat și Cătălin Crișan organizează periodic activităţi misionar-educaţionale cu copiii şi tinerii din grupul de cateheză la Centrul parohial „Moștenitorii Ortodoxiei”. Anul trecut, copiii cu rezultate bune la activitățile organizate aici au primit premiile „Preot Gheorghe Gaşpar”, care au fost înmânate copiilor de către preoteasa Maria Gaşpar.