„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Simpozion dedicat icoanei la Facultatea de Teologie din Oradea
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din cadrul Universităţii din Oradea, a organizat între 9-10 noiembrie, Simpozionul naţional cu participare internațională „Icoana ortodoxă – Epifanie a transcendentului şi mijloc de purificare într-o lume desacralizată”. Evenimentul, la care au participat cadre didactice de la mai multe facultăţi de teologie ortodoxă din Patriarhia Română, personalităţi din mediul academic orădean, doctoranzi, masteranzi și studenți teologi, s-a înscris în seria de manifestări științifice organizate în Eparhia Oradiei cu prilejul „Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română.
Lucrările au fost precedate de slujba de Te Deum, oficiată în capela „Sfântul Teodor Studitul” a facultăţii de teologie ortodoxă orădene, iar partea a doua a manifestării a fost dedicată prezentării referatelor dedicate temei anunțate.
În cuprinsul lucrărilor simpozionului s-a arătat că între preocupările teologice pe care Biserica le-a avut în decursul istoriei a fost și aceea a iconologiei, deoarece icoana este fereastra spre transcendența dumnezeiască, ea fiind cea care însoțește cultul creștin. A fost subliniat faptul că prin icoană, cele nevăzute se fac văzute, iar cele neapropiate par apropiate, aşa cum Cel necuprins s-a făcut cuprins prin Întrupare. Icoana poartă chipul prototipului, cultul adresat icoanei este un cult adresat prototipului, venerarea icoanei urcând la prototipul a cărui pecete este. Cinstea adusă icoanei se îndreaptă către cel înfățișat în icoană, credincioşii nu se închină materiei, ci celui care este înfățișat în icoană. Venerând prototipul, este venerată icoana lui, datorită asemănării lui, datorită asemănării ipostatice a copiei cu Arhetipul. Toţi vorbitorii prezenţi la lucrările simpozionului au concluzionat faptul că icoana – epifanie a transcendentului, pune în lumină ipostasul și amprenta existențială a acestuia, ipostas care rezultă din relațiile interpersonale. La finalul, pr. prof. dr. Dumitru Megheşan, decanul facultăţii, a mulţumit oaspeților prezenți, menționând că toate referatele prezentate vor fi concretizate într-un volum dedicat manifestării.