Tabere de vară pentru adolescenți, la Oașa, Găbud și Țețu

Bucuria adolescenței a fost împărtășită de participanții la taberele organizate Mănăstirile Arhiepiscopiei Alba Iuliei, dimpreună cu părinții viețuitori ai acestor așezăminte monahale, din izvorul ultim al vieții și bucuriei depline, Preasfânta Treime. 

În perioada 28 iunie-14 iulie 2019, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei, Mănăstirea Oașa, Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul” de la Găbud și Mănăstirea Țețu au organizat o serie de tabere dedicate adoles­cenților cu vârsta cuprinsă între 14 și 19 ani. La Mănăstirea Țețu, în perioada 28 iunie - 7 iulie, s-a desfășurat tabăra de adolescente. De asemenea, la Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul” de la Găbud, în perioada 8-14 iulie, s-a derulat tabăra de adolescenți, iar la Mănăstirea Oașa a avut loc, în aceeași perioadă, o tabără care a reunit elevii participanți la faza națională a unei olimpiade în anul școlar 2018-2019.

În cadrul acestor acțiuni, tinerii au avut ocazia de a descoperi noi perspective asupra vieții duhovnicești, prin integrarea în programul de viață al Mănăstirilor. Itinerariul unei zile de tabără a presupus participarea la Sfânta Liturghie, oficiată de la ora 6:00, la activitățile gospo­dărești ale Mănăstirii (ascultări), drumeții, jocuri interactive, participarea la conferințe și seri de dialog pe teme de actualitate cu diferiți invitați. În dorința de a evidenția câteva dintre cele petrecute în cadrul taberelor dedicate adolescenților, doamna prof. Carmen Mihaela Jinariu și voluntarii pe care îi coordonează ne-au făcut cunoscute câteva dintre impresiile participanților:

„Consider că această tabără a fost o reconectare la ceea ce înseamnă, de fapt, fericire. Traiul simplu de care am avut parte a readus în inima mea o credință mai puternică, o trăire mai intensă a legăturii cu Dumnezeu. Faptul că am stat mai multe suflete și am luat parte la anumite ascultări a reprezentat un mod frumos de a lega niște prietenii sincere și durabile. Timpul a devenit doar o noțiune și agitația lumii moderne s-a risipit în ritmul rugăciunii, ceea ce mi-a adus multă pace. Un alt element demn de adus în lumină este conș­tientizarea că trăiesc. În doar câteva zile, pot spune că am trăit mai mult decât până atunci. Începând de la aerul curat pe care îl respiram, cântecul păsărilor care parcă fusese tăcut până atunci, până la faptul că stăteam lângă alți oameni, am trăit cu adevărat totul. O astfel de tabără mi-a demonstrat cât de bogată ne este țara în suflete frumoase... Natura noastră cuprinde și natura exterioară care este extensia sufletului nostru. Tabăra mi-a confirmat un lucru foarte important: faptul că fericirea adevărată este întru Dumnezeu” (Andreea Vultur - Tabăra de adolescente).

„În tabăra de băieți de anul acesta de la Schitul Găbud, am învățat cum să supraviețuim... Cum să supraviețuim pe munte sau în pădure, dacă ne pierdem. Însă cel mai prețios lucru pe care l-am învățat a fost să supra­viețuim și să rămânem neclintiţi în credință în această lume periculoasă ce ne înconjoară, cum să aprindem focul unității și al dragostei în inimile noastre sau cum să strângem provizii de fapte bune care să ne înalțe până la Cer. Căci, până la urmă, ținta tuturor eforturilor de supra­viețuire este Viața, este Cerul, este Dumnezeu, și precum ne spunea și părintele Serapion, cel mai important element pentru a supraviețui este credința și nădejdea în Dumnezeu, cea care nu doar ne ajută să supraviețuim pe munte, ci poate chiar să mute munţii din loc” (Sebastian Drăgan- Tabăra de adolescenți).

„Aceste zile, pe care Dumnezeu a rânduit să le petrec «în inima» Mănăstirii Oașa, în mijlocul naturii care vorbește la fiecare pas despre Creatorul ei, o să îmi rămână mereu gravate pe paginile sufletului meu. Consider că diversitatea cuvintelor frumoasei noastre limbi este insuficientă pentru a descrie neîmpuținat bucuria și împlinirea sufletească pe care le-am simțit aici. Cu siguranță, de fiecare dată când voi privi retrospectiv printre momentele de aici, îmi va apărea mereu în suflet și în inimă ca un tablou al veșniciei coborâte pentru câteva momente pe pământ pentru noi, lacul liniștit înconjurat de brazii seculari, iar ființa mea zgribulită de la boarea dimineților răcoroase va fi încălzită de lumina divină a candelei și de chipurile blânde ale părinților ce ne-au primit cu tot dragul și dăruirea. Nu îmi imaginez că nu aș putea să mai revin aici, dar de fiecare dată când voi păși din nou pe pragul acestui așezământ, luna reflectată în luciul apei din această seară îmi va reaminti unicitatea și bucuria tinerească a acestor momente” (Dafina Bârcă - Tabăra Olimpicilor). (Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei)