Târnosiri şi slujiri arhiereşti în Transilvania

În prima duminică din noul an bisericesc, a XI-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie a fost citită pilda datornicului nemilostiv. Ierarhii i-au îndemnat pe credincioşi să stăruiască în rugăciune şi să arate milă şi iertare față de semeni, pentru a ajunge mai uşor în Împărăţia Cerurilor.

În Duminica a XI-a după Rusalii şi prima din noul an bisericesc, Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfânta Treime” a parohiilor Teiuş I şi Teiuș III, Protopopiatul Blaj.

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a hirotesit iconom stavrofor pe părintele Florian Borza, păstorul credincioşilor din Parohia Teiuş III, iar părintelui Ștefan Bretoiu, care păstoreşte comunitatea din Parohia Teiuş I, i-a acordat Diplomă de aleasă cinstire şi icoana Sfinţilor Ierarhi Bălgrădeni. De asemenea, Niculiţă Burduf a primit Ordinul „Credinţă şi Unire” al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, iar binefăcătorii sfântului locaş de închinare au primit Diplome de aleasă cinstire.

Liturghie arhierească în Parohia Salonta II

În Duminica a unsprezecea după Rusalii, 4 septembrie, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca, unde a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din Parohia Salonta II şi a binecuvântat spațiul liturgic extins și înnoit al bisericii.

În cadrul Sfintei Liturghii, îndată după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Matei, PS Episcop Sofronie a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pilda datornicului nemilostiv: „Prin această pildă Dumnezeu ne amintește tuturor de ceea ce avem de împlinit pentru a intra în Împărăția cerurilor, o datorie ce ne este amintită ori de câte ori ne rugăm, însă datorită rutinei, a neluării în seamă a cuvintelor și a sensurilor lor, deși ne aflăm în rugăciune, ne stă mintea în altă parte și trecem prea ușor peste cuvintele rugăciunii și semnificația lor adâncă, peste folosul duhovnicesc al acestor cuvinte sfinte, la care, dacă am lua seama cu atenție, am avea permanent în minte cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, într-un rezumat, așa cum ele se găsesc în rugăciunea pe care creștinul o rostește cel mai des, rugăciunea pe care Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne-a predat-o atunci când ne-a învățat cum să ne rugăm, rugăciunea numită și Rugăciunea Domnească, adică rugăciunea «Tatăl nostru»”.

PS Episcop Sofronie a mai arătat că în rugăciunea „Tatăl nostru”, „avem cuprinsă în rezumat pericopa evanghelică pe care am ascultat-o astăzi. Chiar la începutul rugăciunii «Tatăl nostru» noi cerem să vină Împărăția cerurilor, iar înspre sfârșitul rugăciunii, acolo unde, de fapt, stă cheia vieții creștinești, noi cerem iertare Tatălui ceresc, spunând: «Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri». Cu alte cuvinte, cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, pentru datoriile noastre. Nici nu putem intra în Împărăția cerurilor în starea de păcătoși. Și totuși, toți oamenii de pe pământ păcătuiesc. Atunci cine poate să se mântuiască? Acela care cere iertare lui Dumnezeu, care se căiește din inimă pentru păcatele sale. Dar aceasta nu ajunge. În rugăciunea <Tatăl nostru>, noi nu numai că cerem iertare, dar facem și o făgăduință: «precum și noi iertăm greșiților noștri». Așa ne-a învățat Mântuitorul Iisus Hristos, ca atunci când cerem iertare pentru păcatele noastre, să ne luăm angajamentul ca și noi să iertăm celor care ne greșesc nouă”.

De asemenea, ierarhul a mai subliniat că deşi „cu toții primim daruri din partea lui Dumnezeu, însă, din păcate, nu ajungem să le punem în lucrare pentru că ne folosim libertatea dată de Dumnezeu, de multe ori, în mod greșit, nu dublăm această libertate prin responsabilitate. În loc să ne folosim de darurile lui Dumnezeu în mod constructiv, de foarte multe ori le folosim în sens distructiv și, prin păcate, prin greșeli, prin cultura nefastă a păcatului care este în această lume și caută să ne molipsească și pe noi, noi înșine ne stricăm, întunecându-se darurile lui Dumnezeu din noi și împu­ținându-se lumina primită când am venit în viață și, mai ales, prin Taina Sfântului Botez”.

În cadrul slujbei, PS Episcop Sofronie a hirotesit pe parohul Mircea Vinter întru iconom-stavrofor, pentru lucrarea pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată până în prezent în mijlocul comunității parohiale încredințată spre păstorire în anul 2003.

Vasile Popa, Protopopul Tincăi, a făcut o succintă prezentare a Parohiei Salonta II şi a evidenţiat activitatea pe care parohul o desfășoară în mijlocul credin­cioșilor, de la instalarea în parohie, prin grija arătată față de lăcașul de cult și casa parohială.

În cuvântul rostit la final, PS Episcop Sofronie a felicitat pe paroh şi întreaga comunitate dreptmăritoare, pentru dragostea și atașamentul față de Biserica strămoșească și pentru lucrările efectuate la biserica și casa parohială. Cu acest prilej, ierarhul a oferit diplome de vrednicie membrilor Adunării parohiale și Consiliului parohial, precum și credincioșilor care au ajutat biserica.

Târnosirea bisericii din Prodăneşti, Sălaj

În Duminica a XI-a după Rusalii, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Prodănești, filie a Parohiei Borza, din Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, ierarhul a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”, în prezența unui număr mare de credincioși prezenți la slujbă. După depunerea moaștelor în piciorul Sfintei Mese, ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropirea cu aghiasmă, a fost săvârșită Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea locașului de cult. Alături de PS Episcop Petroniu a slujit un sobor de preoți și diaconi în frunte cu părintele Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

La finalul Sfintei Liturghii, PS Episcop Petroniu a acordat parohului Cristian Oancea o diplomă de apreciere, în semn de recu­noștință pentru eforturile sale de a ridica și înfrumuseța locașul de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc, precum și tuturor celor care s-au implicat în ac­tivitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la această biserică.

Cu acest prilej, toți credin­cioșii, bărbați și femei, au intrat în Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.

Satul Prodănești este așezat în partea nordică a Munților Apuseni, în Depresiunea Agrij-Almaș, la o altitudine de 220 metri. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1475, când satul apare sub numele de Prodwfalva, având o istorie zbuciumată și enigmatică, deoarece toate infor­mațiile cu privire la trecutul său istoric, până la anul 1800, au fost complet pierdute, tot ceea ce se cunoaște astăzi, descoperindu-se de la bătrânii satului, infor­mațiile fiind culese pe la începutul secolului al XX-lea. Astfel, amplasamentul vechi al satului nu a fost cel prezent, așezarea luând fiinţă pe un platou numit Poduri. Comunitatea era foarte mică, formată doar din câteva familii care locuiau în bordeie, devenite mai târziu case de chirpici, învelite cu paie. Amplasamentul actual al satului este relativ recent, de peste o sută și ceva de ani.

Puținii locuitori ai satului, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică în anul 1650, chiar în vârful dealului, având hramul „Sfântul Gheorghe”. Pe o piatră a prestolului este inscripționat anul 1730, iar din textul înscris, marcat de vreme, se poate citi „Să se știe când s-au făcut această sf. biserică... şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe și cu... Tirilă și Dumitru”. Forma planului după care s-a construit este cea dreptunghiulară, cu absida decroșată, pătrată, variantă tipologică care era adeseori amintită și care a servit drept tipar la începuturile arhitecturii românești din Transilvania. Interiorul este acoperit tradițional, cu tavan drept la pronaos, boltă semicirculară deasupra naosului, bolta de aceeași formă a altarului sfârșindu-se, spre est, într-un timpan prelungit cu peretele.

Biserica a fost renovată în 1939, însă din cauza condițiilor meteorologice nefaste, în timp, locașul de cult s-a deteriorat, motiv pentru care, datorită înclinării foarte mari a turnului, în anul 1977 s-a săvârșit ultima slujbă în biserica de lemn din sat şi s-a hotărât închiderea sa. Între anii 1999-2005, locașul de închinare a fost supus unor lucrări de restaurare.

Planul actualei biserici a fost realizat în anul 1977, iar piatra de temelie a noului locaș a fost sfințită în data de 31 octombrie 1993, de către PS Ioan al Oradiei, în prezența unui sobor de preoți, paroh fiind Vasile Avram. Astfel, între anii 2000-2016, în interior, biserica a fost tencuită şi pictată în tehnica acrilic, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, s-a făcut ins­talația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele, s-au realizat sistemele de încălzire și sonorizare, au fost con­fecționate iconostasul, stranele și băncile, precum și scările interioare şi balconul.

În exterior, locaşul de cult a fost tencuit în terasit, s-a făcut acoperişul din tablă de aluminiu, s-au montat jgheaburile şi burlanele, s-au turnat trotuarele şi scările de acces spre biserică, a fost ridicat gardul de împrejmuire al locaşului de cult şi a fost construit un lumânărar. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.