Volume dedicate preoţilor mărturisitori din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului

Cu ocazia hramului Campusului Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, au fost organizate mai multe manifestări culturale, artistice şi liturgice.

La Aula „Nicolae Ivan” a facultăţii, a avut loc un eveniment dedicat martirilor și mărturisitorilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a menţionat cu această ocazie, că atât facultatea, cât şi Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, au organizat pe parcursul „Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” numeroase manifestări dedicate celor care au suferit în temniţele comuniste, iar evenimentul din ziua hramului facultăţii este un corolar al acestora. Ierarhul a apreciat munca intensă a cercetătorilor care au lucrat pentru a scoate la iveală din arhive documente privind suferinţele preoţilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, printre care se află şi rectorul Institutului Teologic, părintele Liviu Galaction Munteanu, părintele Ioan Bunea, protopopul Florea Mureşanu, Mitropolitul Bartolomeu Anania. În sala plină cu studenţi şi cadre didactice ale facultăţii, au fost prezente şi fiica părintelui rector Liviu Galaction Munteanu, Lia Drăgănescu, alături de fiica părintelui profesor Ioan Bunea, Dorina Bia, cărora IPS Mitropolit Andrei le-a oferit în semn de preţuire Ordinul „Sfinții Martiri Năsăudeni”.

Lia Drăgănescu i-a portretizat, într-o scurtă alocuţiune, pe cei doi mărturisitori, dintre care părintele Liviu Galaction Munteanu a murit în închisoarea din Aiud, iar părintele profesor Ioan Bunea a fost eliberat după cinci ani de detenție în Balta Brăilei, cu sănătatea șubrezită: „În amintirea mea, tata a rămas ca o figură luminoasă, un om cald, blând şi bun, dar în acelaşi timp sever, foarte riguros, punctual şi serios în tot ceea ce făcea, un om care nu stătea, care tot timpul construia, elabora, clădea ceva. În Războiul al Doilea Mondial, în anii ’40-’44, sub ocupaţie maghiară, tatăl meu alături de Preasfinţia sa Nicolae Colan şi preoţii care au mai rămas, după ce o mulţime s-au refugiat, au ţinut vie flacăra Ortodoxiei şi a românismului în spaţiul nord-transilvănean, trecând peste obstacole grele, pe care le-am depăşit, şi Biserica a învins”.  

Au fost lansate, apoi, volumele „Preoți din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului în temnițele comuniste”, Editura Renașterea, coordonator ierom. Grigorie Benea, şi „Între închisoare și Împărăție. Un interviu inedit cu Părintele Profesor Ioan Bunea. Aprilie 1990” de pr. prof. dr. Vasile Stanciu, Editura Renașterea.

Referitor la comemorarea şi omagierea victimelor din perioada comunismului, prof. dr. Radu Preda, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a remarcat că „nu se putea prefaţa mai bine Anul Centenarului decât printr-un an în care să ne punem problema că 50 de ani din acest centenar au fost marcaţi de abuz şi de crime (…) Biserica este mai mult decât o instituţie a celebrărilor pe care le aduce calendarul în mod inevitabil. Este o instituţie care investeşte timpul cu sens. Anamneza, în Biserică, înseamnă găsirea sensului inclusiv acolo unde el pare să fie absent, mai cu seamă când este vorba de suferinţă şi de sacrificiul din perioada comunistă. Trebuia să facem acest efort memorial, să ne aducem aminte de cei care au suferit pentru credinţă, pentru că altminteri, fără această investiţie de sens riscam ca cei care au suferit pentru credinţă şi pentru idealurile lor de libertate să fi fost nişte simple figuri tragice, al căror exemplu dramatic, în afară de faptul că ne-ar stoarce o lacrimă, nu ar avea mare lucru să ne spună peste decenii sau chiar peste veacuri. Nu este aşa! Toţi cei care au suferit pentru libertate pentru nişte valori pe care noi astăzi le avem primite, cum ar veni, de-a gata, au făcut-o tocmai pentru noi”.

Radu Preda a menţionat faptul că investiţia de sens a Bisericii scoate această cantitate de suferinţă de sub pecetea hazardului: „Nu e vorba despre oameni care au avut ghinion să se nască când şi unde nu trebuie, ci este vorba despre oameni care s-au născut unde şi când trebuia pentru a lucra pentru libertatea noastră. Noi trăim o libertate plătită în avans de toţi cei care nu s-au mai bucurat de ea, dar au suferit pentru ea. Este o libertate neconstituţională, nonjuridică, care nu se încadrează în definiţiile politologiei, ci este o libertate ca sacrificiu. Dacă nu înţelegem că noi stăm pe sacrificiile unor oameni pe care de multe ori nici nu-i cunoaştem, dacă nu suntem conştienţi că noi pe baza acestei libertăţi trăim, înseamnă că nu înţelegem de fapt marea şansă pe care Dumnezeu ne-a dat-o generaţiei noastre. Faptul că Biserica a prefaţat Centenarul cu comemorarea victimelor comunismului este un gest clarvăzător, temerar şi care, sigur, ridică o seamă de întrebări”.

Ierom. Grigorie Benea a vorbit despre demersul editorial al Memorialului Gherla, rezultat prin volumul dedicat preoţilor mărturisitori din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Acesta a remarcat munca echipei de cercetători, o muncă de un efort intens, care a avut şi un impact psihologic puternic provocat de studierea şi cunoaşterea suferinţelor pe care le-au îndurat mulţi dintre cei închişi în închisorile comuniste. Ierom. Grigorie Benea, coordonatorul Memorialului Gherla, a mai menţionat că volumul prezintă date despre aproape 100 de preoţi care au trecut prin închisori, iar echipa care a lucrat la acest volum va duce mai departe cercetările pentru a edita un alt volum care să fie dedicat preoţilor arestaţi din întreaga Mitropolie a Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

La finalul manifestării, corul facultății, coordonat de pr. asist. dr. Daniel Mocanu, a susţinut un recital de colinde sub genericul „Iarna închisorilor”.