Volumul „Teologie şi spiritualitate la Vladimir Lossky”

În colecţia „Mari teologi ai secolului XX”, coordonată de pr. Cătălin Pălimaru, directorul Editurii „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a apărut recent volumul „Teologie şi spiritualitate la Vladimir Lossky”, tradus din limba franceză de Nicoleta Pălimaru, Anatolie Negruţă şi Ciprian Vidican.

După cum arată editorii, „lui Vladimir Lossky îi revine meritul de a fi dat o mărturie ortodoxă în Occident, arătând unui public larg tezaurul Bisericii de Răsărit. Prin câteva studii şi mai ales prin celebrul său opus <Teologia mistică a Bisericii de Răsărit>, Vladimir Lossky a evidenţiat universalitatea Ortodoxiei, într-un demers liber şi creativ, dublat de un limbaj contemporan, dar deopotrivă fidel duhului Tradiţiei. Părinţii Bisericii au reprezentat pentru el repere de necontestat, din perspectiva acestei raportări căutând mereu să sublinieze legătura dintre teologie şi spiritualitate, dintre teologie şi mistică. În conştiinţa contemporanilor a rămas ca un <om a cărui întreagă viaţă a fost consacrată studierii şi slujirii tradiţiei Bisericii sale> (A. M. Allchin). Reputaţia lui Vladimir Lossky a crescut spectaculos postmortem, şi astăzi este recunoscut unanim drept un proeminent teolog ortodox al secolului XX”.

Volumul apărut recent la Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, reuneşte atât o parte din textele lui Vladimir Lossky, cât şi texte despre Vladimir Lossky publicate de-a lungul timpului în revista ortodoxă de limbă franceză „Contacts”.

Intelectual rus emigrant în Occident

De asemenea, volumul prezintă pe scurt biografia lui Vladimir Lossky, cel care provenea dintr-o veche şi nobilă spiţă, de origine occidentală. Destinul lui Vladimir Lossky seamănă cu cel al altor intelectuali ruşi din generaţia sa. Şi-a făcut studiile universitare la Sankt Petersburg, apoi după revoluţia bolşevică, asemenea tatălui său, filosoful Nikolai Lossky, refuză să emigreze. În noiembrie 1922, guvernul sovietic îl expulzează pe Nikolai Lossky împreună cu familia sa. După o perioadă petrecută la Praga, în octombrie 1924 ajunge la Paris unde face studii la Sorbona, în istoria evului mediu. Între 1925-1926 s-a împrietenit cu Eugraph Kovalevsky şi a intrat în Confreria Sfântul Fotie, acest moment fiind definitoriu pentru ceea ce va urma, vocaţia unei mărturisiri a Ortodoxiei în Occident, după cum arată editorii volumului.
Între 1941-1942, Vladimir Lossky susţine o serie de conferinţe despre teologia mistică ortodoxă, pe care le va redacta şi publica în 1944 sub titlul „Essai sur la Théologie Mystique de l’Eglise d’Orient”. În 1945 s-a înfiinţat Institutul Saint-Denis, care forma preoţi pentru Ortodoxia de expresie franceză, iar decanul institutului este Vladimir Lossky care preda teologia dogmatică şi istoria Bisericii. Între 1945-1946, Vladimir Lossky a susţinut la Ecole des Hautes Etudes, o serie de conferinţe despre „Vederea lui Dumnezeu” în teologia patristică şi bizantină. A participat la conferinţele organizate de Colegiul filosofic condus de Jean Wahl, unde prezintă teme precum: „Întuneric şi lumină în cunoaşterea lui Dumnezeu”, „Apofaza şi teologia trinitară”, „Noţiunea teologică de persoană”, „Trandafirul şi abisul” (noţiunea de fiinţă creată la Meister Eckhart), „Teologia chipului”. În 1952 a publicat, în colaborare cu L. Uspensky, o lucrare despre icoană, „Der Sinn der Ikonen”. În august 1956, Vladimir Lossky a fost invitat în Rusia de către Patriarhie, prilej cu care a vizitat Moscova, Vladimir, Leningrad şi Kiev. La 7 februarie 1958, Vladimir Lossky a trecut la Domnul.

„Teologie şi spiritualitate”

Într-unul din articolele despre Vladimir Lossky, publicat în volumul de faţă, cel intitulat “Teologie şi spiritualitate”, Nicolas Lossky, arată că pentru Vladimir Lossky, ca și pentru părintele Georges Florovsky, teologia autentică a Bisericii Ortodoxe era patristică, dar nu în sensul cunoașterii Părinților Bisericii. „A avea o concepție patristică a teologiei este cu totul altceva. Înseamnă a înțelege <receptarea> – în sensul puternic, eclezial, al termenului – Revelației în plenitudinea Pogorârii Duhului pentru timpul în care trăim, în maniera Părinților Bisericii. Pă­rinții, în această optică, au tins să exprime <pentru vremea lor> experiența eclezială a lui Dumnezeu”. Nicolas Lossky arată că una dintre principalele caracteristici ale teologiei lui Vladimir Lossky, aşa cum apare în „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit”, publicată în 1944, poate fi modul în care înţelegea „teologia mistică” care „nu desemnează <nimic altceva decât o spiritualitate care exprimă o atitudine doctrinară>”.
Astfel, ideea centrală a gândirii sale este aceea că „orice Teologie, întrucât face arătarea tainei celei dumnezeieşti, deci a datelor Revelaţiei, este o Teologie mistică”, iar în acest fel „Vl. Lossky se distanţează net de o concepţie <misticistă> a misticii. Pentru el, mistică şi spiritualitate înseamnă tensiunea unirii cu Dumnezeu, nefiind vorba numai de o cale rezervată câtorva fiinţe excepţionale, <Misticii>, care au o experienţă pe care creştinii muritori de rând nu o au. Vocaţia oricărei fiinţe umane – în calitate de creatură făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – fiind sfinţenia, adică unirea cu Dumnezeu, orice creştin botezat (care a primit tainele de iniţiere) este chemat la experienţa mistică a acestei uniri cu Dumnezeu”, arată Nicolas Lossky în studiul său cu privire la teologia lui Vladimir Lossky, arătând că de aici, decurge în mod natural că fiecare creştin botezat trebuie, cel puţin într-un oarecare sens, să fie teolog, adică un creştin conştient.